Jesper Juul - copilul este competent

Despre Echidemnitate

2012-02-23T10:39:00.001+01:00

Echidemnitatea este un cuvant cheie pentru sistemul de valori pe care le-a forumulat Jesper Juul si doresc sa il dezvolt aici.
A nu se confunda cu egalitatea, a nu se confunda cu echitatea.
Echidemnitatea, ca noua unitate de masura pentru relatiile interumane, pentru relatiile dintre adulti si copii, isi alimenteaza sensul, puterea si potentialul din doua surse:

° una din munca si experienta clinica cu relatiile nesanatoase si dereglate dintre parinti si copii (terapia familiala in special)
° cealalta din cerctarile stiintifice despre legaturile timpurii dintre parinti si sugari (bonding), cercetarile lui Daniel Stern, Peter Fornagy si altii. Acestora le adaugam noile descoperiri din domeniul neurobiologiei cu privire la "invatare" si empatie.

Una din concluzii este ca, cele mai sanatoase relatii si dezvoltarea si prosperarea optima a copiilor si adultilor are loc atunci cand relatioanarea (de odinioara) de tip "subiect-obiect"(in care copilul este obiectul relationarii) este inlocuita de relatioanrea "subiect-subiect" (echidemna).

Aceste cercetari si rezultate au dat curs unei noi paradigme, care schimba cu totul majoritatea "adevarurilor" din psihologia dezvoltarii copilului de pana acum si face loc paradigmei copilului competent. (despre asta voi dezvolta intr-o alta postare)

Echidemnitate nu inseamna ici egalitate si nici echitate. Egalitatea intre oameni e practic imposibila (cu totii venim "altfel" decat altii pe lume desi avem multe si in comun!) Raportata la oameni, egalitatea si echitatea sunt termeni politici (de egalitate in fata legii, intre barbati si femei etc.) Echidemnitate inseamna din intelegerea mea, atat de aceeasi valoare umana("echi", ca valoare umana) si totodata "cu acelasi respect fata de demnitatea si integritatea persoanala a partenerului"(demnitate).

In limba romana termenul de echidemnitate a fost introdus de lingvista germana Dagmar Tatomir. Multumiri si pe aceasta cale pentru suport si generozitate!

©tradus si adaptat Raluca Jacono 2012

Ascultarea, docilitatea versus raspunderea personala

2012-02-16T00:55:00.002+01:00

Acum o generatie exista consens asupra valorilor cresterii copiilor. Daca un copil facea o boacana si mama intreba pe vecina din dreapta sau pe vecinul de sus sau pe bunica sau pe soacra sau pe tata sau pe dascal sau pe orice alt adult, toti erau de comun acord ca boacana trebuia amendata si "corectata" intr-un spectru mai mult sau mai putin drastic.

Doamne ajuta, in ziua de astazi nu mai exista acest consens si parintii cauta drumuri noi in a-si creste copiii care nu coincid permanent cu cel al altor parinti. Aceasta libertate de a alege ce fel de parinti vrem sa fim pentru copiii nostri implica si nevoia rezistentei parintilor la critica venita din afara si competenta lor de a cere sfatul totodata acolo unde simt ca sunt intelesi.

Acum avem destula liberate, acum e cazul sa invatam sa fim responsabili.

Cand s-a nascut fetita noastra nr.1 eram desigur absolut incepatori in ale parintzitului. Pe vremea aia aveam pe casa o schela pe care se renova exteriorul. Fetita noastra nou nascuta dormea in fata caminului pe jos, pe o perina mare, imbracata intr-un body de lana si matase si un pantalonas din acelasi material. La un moment da mi-a batut in geam un muncitor de pe schela: "Doamna nu va suparati, dar nu ii e frig micutei, doarme asa fara patura pe ea?" Am zambit prosteste si m-am conformat imediat, am acoperit copilul cu paturica simtindu-ma imediat o mama "incepatoare". Dupa cateva momente a venit in vizita soacra mea "Nu crezi ca ii e cald in fata caminului asa infofolita?" Si docila, am luat paturica jos. Din secunda aia, eram sigura ca intr-un fel sau altul o sa ajung sa ii fac mult rau fetitei mele daca nu voi fi in stare sa ma opresc din nesiguranta si docilitatea asta! In urmatorii ani am exersat mult ca, daca i se intampla ceva, EU sunt cea responsabila pentru ea (si tatal ei). N-as putea suporta sa se intample ceva cu ea pentru ca am fost ascultatoare la sfaturile altora.

Tocmai de aceea gasesc ca toate cartile si forumurile si platformele menite sa dea sfaturi parintilor au atat de mult succes: pentru ca apeleaza la pozitia de "noi stim mai bine decat tine cum se parintzeste" iar parintii tind sa se simta prost din cauza lipsei de cunostinte si de experienta mai ales la primul copil. Prietena mea zicea: "Daca Dumnezeu ne-ar fi vrut sa fim parinti perfecti de la inceput, ne-ar fi dat in loc de lapte matern un lexicon de parenting". Am vazut teancul de carti de sfaturi pentru parinti aparute in decursul unui an de la o singura editura germana (Betz): avea aproape DOI METRI, asezate "culcat".

Intrebarea mea e: cine reuseste sa ne sustina ca parinti sa ne dezvoltam propriul drum, propria siguranta in loc de a ne oferi atat de mult ajutor si sfat si informatie incat sa nu mai stim ce sa facem cu ea de atata "ascultare".

Cand l-am intrebat prima oara pe Jesper Juul ce sa fac cu fetita mea intr-o anumita priviinta, mi-a raspuns "eu iti pot spune ce sa faci, dar ce crezi tu, ce vrei sa faci tu?" A fost primul suport pentru autoajutor pe care l-am primit si unda verde pentru faptul ca e okey sa fac greseli. Multe. Si sa le indrept apoi.

Nu demult i-am spus amandoi fetitei noastre nr1 "tu esti copilul nostru "experiment" cu tine vom face mai multe greseli decat cu nr.2 si speram sa supravietuiesti". Ne-a zambit.

Cred ca opusul ascultarii cu orice pret si al docilitatii nu e rezvratirea sau neascultarea ci responsabilitatea personala.

Fleacuri, empatie si ajutor neintrebat

2012-02-14T15:15:00.001+01:00

Empatia nu e totuna cu ajutorul dar uneori poate fi exact ajutorul de care e nevoie.

Nu demult intr-un seminariu, mi-am scrantit usor un picior si trebuia sa stau mereu pe scaun. Am primit in timp de 10 minute de la participanti: globule homeopatice, creme si o suta de sfaturi ce sa fac sa imi revin desi nu le cerusem nimanui. Atat de invizibila m-am simtit - toti vedeau "piciorul" si "problema" dar nu si pe mine in totalitate!

Ce vreau sa spun cu asta, ca pentru mine e ok sa primesc ajutor dar trebuie sa ma decid eu: de la cine, cand si in ce fel am nevoie de ajutor.

Atunci cand primesc "ajutor" neintrebata simt ca e de fapt destinat pentru ca celalalt care ajuta sa se simta bine si nu musai ca am eu nevoie de el sau ca l-am solicitat. Asta mi-o repet si atunic cand consiliez, sa nu trec limita aia in care de fapt ajutorul meu e doar pentru propriul meu ego. Va rog sa-mi dati peste degete atunci cand incep sa dau sfaturi aici si sa "ajut" neintrebata si neinvitata!

"Parinti clari - copii puternici" Workshop in Martie la Timisoara

2012-02-03T12:06:00.001+01:00

Va astept cu drag!

Workshop pentru parinti

Parinti clari - copii puternici

08. Martie 2012
Orele 18:00 - 21:00

Locatie
CENTRUL EDUCATIONAL ANTIMIS
in cadrul Parohiei Ortodoxe Fabric Vest
str. Gloriei nr.1
Timisoara

Trainer

Raluca Jacono - FamilyLab Viena

Pret
Nu se percepe o taxa fixa - platiti va rugam cat va permite bugetul!

numarul de locuri este limitat la 12

Contact, inscriere si detalii suplimentare
Psiholog Ligia Nedelcu
ligianedelcu@yahoo.com

Detalii suplimentare

http://www.desprejesperjuul.blogspot.com

http://www.facebook.com/profile.php?id=100001743503035

Parinti clari - Copii puternici*
Workshop pentru parinti, bunici, pedagogi etc. cu copii de la 0-12 ani

"A educa un copil nu are nimic de-a face cu a corecta sau a-i amenda comportamentul. Dupa mine a educa inseamna cu mult mai mult, inseamna a ajuta un copil sa se maturizeze, inseamna a-l creste pentru viata. "

(Jesper Juul)

Cu totii suntem foarte diferiti unii de ceilalti - atat adultii cat si copiii deopotriva. De aceea e valabil pentru toti membrii familiei sa caute noi modalitati de relationare prin care sa isi poata exprima dragostea unul fata de celalalt, intr-un fel care e la randul lui receptionat a fi plin de dragoste. Atunci cand aceast mod de relationare se impotmoleste intervin conflictele - In acest workshop aveti posibilitatea de:

a pune intrebari concrete din viata dumneavoastra de familie
a descoperi in grup care sunt valorile dumneavoastra proprii si invatati sa le dezvoltati impreuna in familie
a va dezvolta un limbaj personal si autentic in relatie cu copiii si partenerul dumneavoastra
a lua in serios si a dezvolta rolul parental de conducator in familie
a exersa dialogul echidemn in solutionarea conflictelor familiale si personale

Scopul acestui workshop este de a sustine parintii in potentialul lor real pentru cautarea unei modalitati noi de relationare in familie si nu de a-i critica sau a-i invinovati pentru greselile lor.

ATENTIE: acest workshop va poate schimba viata in mod neasteptat!

Continutul workshopului - 3 ore:

Despre copilul competent: noua paradigma de a privi copilul - psihologia dezvoltarii copilului si neurobiologia
Noile valori in familie
Diferentierea: încrederea in sine - constiinta de sine
Limite, pedepse, recompense, consecinte, consecventa si micii tirani
De la a fi ascultator la a fi responsabil: responsabilitatea personala - responsabilitatea sociala
Echidemnitatea ca premisa a dialogului. Noi cai in rezolvarea conflictelor familiale
Adultul ca leader al familiei -reciprocitate si comunitate

Metodica workshopului:

Expunere teoretica
Exemple si supervizare directa a cazurilor personale
Exercitii de dialog
Exercitii si exemplificari cu roluri
Reflectare in grup

Pretul si organizarea Workshopului

maximum de participanti este de 12 de persoane
nu se percepe o taxa fixa, platiti va rugam dupa cat va permite bugetul
limba in care se tine workshopul este romana

Trainer

Raluca Jacono. consilier familial si trainer Familylab Austria

Despre empatie si ajutorul pentur autoajutor

2012-02-01T12:55:00.000+01:00

Cine nu se ingrijeste de propriile limite, de propriile nevoi - adica de integritatea sa personala - e in pericol sa fie ranit sau folosit de altii!
Cu atat mai important e sa ii ajutam pe copii nosti sa isi cunoasca aceste limite si nevoi (sa se cunoasca pe sine asa cum sunt, integritatea si constiinta lor de sine) in loc de a le gasi solutii gata digerate sau a-i proteja de "viata de afara".

Acum vreo doua luni, fetita noastra mai mare a inceput sa refuze sa mai mearga la gradinita. Pleca dimineata bine dispusa si motivata din casa si cand ajungea in fata usii gradinitei incepea sa dea inapoi.

In primele zile i-am spus: "okei, vad ca iti cade greu sa mergi inauntru, ia-ti timp, e ok. stau cu tine aici pana cand te simti pregatita sa intri, da?" Si de cele mai multe ori intra dupa cateva secunde si totul era in regula, sa dezbraca imediat si fugea la copii.

Dar retinerea ei a persistat si dupa weekend-ul petrecut acasa si i-am spus "de o saptmana vad cat iti este de greu sa mergi la gradinita. cand ai timp, vreau sa aflu de la tine ce te face sa iti fie teama?".
M-a privit in ochi si am vazut ca ii dadeau lacrimile (ea plange rar si doar cand se intampla ceva care ii ajunge la os!) : "mi-e frica de Amaya, urla foarte tare la gradinita".
I-am raspuns "ok. pe Amaya n-o pot "repara" dar ai o idee ce poti face cand ea urla?" Mi-a raspuns "acuma n-am nici o idee". Am raspuns "ok. cand ai o idee sa-mi spui ca si eu ma voi gandi ce pot face eu". Am lasat-o sa-si planga frustrarea pe umarul meu si am incheiat dialogul asa.

A trecut inca un weekend, intre timp am intrebat discret la gradinita pe educatoare cum e cu Amaya, cum vad ele constelatia cu fetita noastra. Amaya e prietena cu fetita noastra, si e un copil impulsiv si plin de energie care s.a adaptat incet incet la colectivitate. Nu e nici o problema cu ele doua dar se parea ca fetita noastra se sperie tare cand Amaya se supara si urla. Educatoarele au promis sa observe mai atent ce se intampla si sa ma anunte daca cred ele ca e o problema insa din partea lor totul era nin regula.

Au trecut sarbatorile si a reinceput gradinita. S-a reluat frica fetei noastra in fata usii gradinitei si i-am spus "desigur nu e frumos sa mergi inauntru cand iti e frica. se pare ca n-ai gasit ideea pe care o caiutai nu?" Si s-a uitat la mine mirata, cu o fatza de "aha, acum mi-am adus aminte!!!!" si mi-a zis "uitasem, dar ma voi ascunde in spatele educatoarei cand Amaya se infurie. Ce zici?" "Zic sa incerci. Si neaparat vreau sa stiu daca a functionat cu tine".

A trecut cateva zile si parea mai relaxata, intra fara sfiala la gradi si lucrurile se aplanasera. Am intrebat-o intr-o dimineata "nu mai ti-e frica sau te poti ascunde mai bine?" Si mi-a zis "ma ascund. mi-e frica dar ma pot ascunde". Si a plecat voioasa, a plecat clara si cu lectia invatata ca "si atunic cand un lucru e neplacut, e ok sa il faci".
Cand am luat-o de la gradi i-am spus "ma bucur mult ca ai vorbit cu mine ca ti-a fost frica de Amaya" Si am invitat-o la un strudel cu mar si un suc sa sarbatorim asta.

N-am "rezolvat" eu nimic pentru ea, nu i-am dat solutiile clasice de genul "trebuie sa invete sa-si intareasca increderea in sine" sau "urla si tu cand urla ea la tine" sau mai rau, sa incep sa o critic pe Amaya sau pe parintii ei ca este asa cum este. No no, toate drumurile astea nu duc nicaieri!

I-am dat insa instrumentul sa se protejeze singura indiferent la ce stimuli vin din afara: lumea de afara e neinfluentabila dar uneltele din casa parinteasca da. Asta e pentru mine echidemnitatea si ajutorul pentru autoajutor. Si procesul firesc care cere mult timp si atentie allaround - chiar si atunic cand vine la timpul nepotrivit. Eu cred ca parintii pot vi valorosi existential pentru copiii lor si atunic cand se dovedesc a nu putea fi de valoare in a actiona activ intr-o situatie.

Daca ii dadeam sfaturi ce si cum sa faca porneam de la premizele mele (cum actionez eu in asemenea situatii) dar nu de la premizele ei (fetita noastra e cu totul altfel decat mine, e timida, e mult mai inceata si mult mai concilianta!) . Si asta ar fi fost foarte egoist. Imi cere multa disciplina sa o "vad" asa cum e ea si sa nu o refer mereu la mine.

Cu drag,RalucaRaluca Jacono

Interviu cu Raluca Jacono, trainer FamiyLab in Romania

2012-01-30T13:26:00.000+01:00

http://www.newstimisoara.ro/stiri/interviu-cu-raluca-jacono-trainer-familylab-austria

Interviu cu Raluca Jacono, trainer Familylab Austria

Postat: Dum, 29/01/2012 - 14:22

Raluca Jacono

În perioada 20-22 ianuarie, la Liceul „Iris” din Timişoara, a avut loc workshopul „Competenţa relaţională pentru profesionişti”, adresat specialiştilor din domeniul educaţiei, susţinut de Raluca Jacono, trainer Familylab Austria.

La workshop au participat profesori, psihologi, educatori, medici şi asistenţi sociali, iar după cele trei zile petrecute împreună, 30 de profesionişti din învăţământul timişorean care au participat la întruniri s-au declarat, în unanimitate, încântaţi de acestă experienţă inedită şi dornici să continue colaborarea cu Raluca Jacono, atât în plan real, cât şi în spaţiul virtual până la viitorul workshop.

Am stat de vorbă cu Raluca Jacono şi am încercat să aflu mai multe informaţii pentru familiile din Timişoara interesate de acest program condus de ea. Cu entuziasmul şi căldura caracteristice, trainerul Familylab a acceptat să ne dezvăluie:

Cine este Raluca Jacono?
Sunt născută la Arad, unde am copilărit până la vârsta de 17 ani. Am urmat apoi clasa de regie teatru „Intercultural Theater and Education” la Facultatea de Teatru din Utrecht, unde am lucrat ulterior ca regizor în teatru şi film. Mai târziu, l-am întâlnit pe Jesper Juul şi am urmat cu el formarea ca trainer FamilyLab care mi-a schimbat cursul profesional, iar până în momentul de faţă, lucrez ca trainer Familylab şi consiliez familii şi instituţii în Austria. Sunt căsătorită de 14 ani şi am două fetiţe, de 2 şi de 5 ani.

Ce este Familylab?
Familylab este o reţea internaţională, momentan reprezentată în 13 ţări, care oferă consiliere, training şi dezvoltarea competenţelor, fie în familie, fie în instituţii. Reţeaua este iniţiată şi condusă de Jesper Juul care e, totodată, şi formatorul trainerilor.

De ce se numeşte „Familylab” reţeaua?
Pentru că nu cred că părinţii s-ar putea califica în a fi părinţi mergând la cursuri, ci mai degrabă învaţă în interacţiunea de zi cu zi cu copiii şi partenerul. Dar cred că putem îmbunătăţi relaţiile cu copiii şi între adulţi şi, mai ales, să ajutăm atunci când există conflicte destructive. Pentru asta ne numim laborator, pentru că nu credem într-o metodă anume de a deveni competent relaţional ca parinte sau ca profesionist. Dar ştim multe despre ce putem face atunci când lucrurile nu merg cum ar trebui, ce putem face ca sentimentele noastre de dragoste şi afectiuneîn familie să fie totodata percepute de ceilalţi ca atare. Pentru aceasta putem oferi mult suport.

Cu ce metode lucraţi?
Metode de comunicare există cât nisip în deşert şi cred că îşi au fiecare scopul şi justificarea lor. În relaţiile de dragoste mă feresc însă să vorbesc de metodă. Aici predomină dragostea care e per general iraţională şi tocmai de aceea o metoda este contraindicată. Munca noastră se bazează pe valori adânc umane pe care le-a postulat Jesper Juul: echidemnitate, integritate, autenticitate şi autoresponsabilitate.

Cine este Jesper Juul şi care este relaţia ta cu el?
Jesper Juul este un psihoteraput şi terapeut familial, mediator şi autor danez care a adus un aport substanţial prin munca lui de peste 35 de ani în îmbunătăţirea relaţiilor interfamiliale şi, implicit, în educarea copiilor. E de remarcat faptul că Jesper Juul a produs un schimb de paradigme atât în relaţionarea cu copiii, cât şi în sfera profesionistă (psihoterapie, învăţământ etc.). Juul este autor a peste 20 de volume, iar cel mai popular titlu de carte, „Copilul este competent”, a revoluţionat gândirea pedagogică şi educaţională din ultimii 10 ani din Europa Occidentală.

Despre relaţia mea cu Juul pot spune că îl recunosc a-mi fi cel mai eficient dascăl pe care l-am avut până acum. Nu doar experienţa sa şi cunoştinţele sale temeinice despre relaţionarea interumană, ci implicit şi exemplul lui personal şi autenticitatea sa m-au fascinat şi m-au ajutat să mă „văd” pe mine aşa cum sunt. Asta mi-a economisit multe ore de autocunoaştere sau terapie.

Care este scopul muncii sale?
Scopul muncii sale e descoperirea potenţialului adulţilor, părinţi sau profesionişti, şi suportul consilierului în dezvoltarea acestui potenţial în loc de „corectarea” greşelilor, o tehnică des întâlnită şi puţin eficientă şi în ziua de astăzi în consiliere sau terapie.

Care este drumul pe care l-ai ales după ce te-ai format?
După formarea propriu-zisă am urmat un drum al meu propriu, l-am asistat pe Juul în şedinţe de consiliere, am continuat să cer supervizare şi o voi face atâta timp cât Juul va trai pentru că nu voi putea niciodată să încetez să învăţ lucruri noi, iar momentan, am onoarea de a face parte nu numai din Familylab Austria unde mi-am urmat formarea, dar şi din comitetul creativ şi de dezvoltare a reţelei-mamă Familylab International. Drept dovadă, am început, împreună cu mentorul meu să lucrăm împreună la un nou proiect: Familylab România.

Cum a luat naştere ideea unor workhopuri la Timişoara?
Eu îmi doream de mult să aduc munca aceasta şi în România. După ce am urmat o specializare pe competenţa relaţională pentru profesionişti cu o colegă a lui Juul, Helle Jensen, am vrut să continui în acest domeniu. Pur şi simplu, într-o zi am primit un mail de la psihologul Ligia Nedelcu care mă invita să vin la Timişoara să susţin un workshop. Am avut încrederea şi interesul acestui om minunat şi aşa s-a născut o colaborare fructuoasă şi dorinţa de a o continua şi pe viitor.

Cum a fost colaborarea cu specialiştii timişoreni?
Am fost fascinată! În primul rând de gradul de profesionism, fiecare în domeniul său. De primirea caldă şi de interesul şi deschiderea faţă de un alt fel, nou, de abordare şi munca pe care le-am adus eu. Iar ulterior, de dorinţa de a aplica, mulând fiecare pe domeniul şi tematica sa, acest mod de relaţioanare pe care noi îl numim „echidemn”, atât cu copiii, cât şi adulţii între ei.

M-a fascinat curajul de a lăsa vechi matriţe de gândire în urmă şi de a descoperi altele noi şi nu în ultimul rând, am simţit o bucurie enormă, să mă reîntorc în ţară şi să pot fi valoroasă şi oamenilor de aici.

Care este cea mai mare dorinţă a ta?
Eu cred că fiecare sistem e alcătuit din oameni şi atunci când ne dorim o schimbare trebuie să începem cu noi înşine. Lucrul acesta l-am simţit din plin acum la Timişoara, iar dorinţa mea cea mai mare este de a oferi destulă competenţă pentru autosusţinere în loc de a da soluţii la pachet aduse din „import”. Pentru asta, îmi face bine să mă confrunt din nou cu specificul nostru românesc!

Cum ai relaţionat cu părinţii din Timişoara?
M-am simţit în priză! Adică, energizată şi conectată la părinţi. Fiecare îşi adusese de acasă căte o temă referiroare la propria familie şi au fost cu toţi unici în felul lor. Am întâlnit părinţi empatici, dornici să schimbe ceva şi foarte capabili de autoreflexie. Am rămas impresionată.

Am vorbit despre o temă care în ţările occidentale e aproape „tabu“: bătaia copilului. Atunci când părinţii îşi lovesc copilul, o fac din neputinţă. De aceea menirea mea e mai degrabă să îi ajut pe părinţi să îşi descopere resursele proprii de a reintra în „putere” şi de a-şi exercita rolul de leader în familie fără a leza integritatea copilului, mai degrabă decât a căuta vinovatul sau a-i învinui pentru greşeala lor. A căuta un vinovat nu ajută nici uneia dintre părţi, dar este adesea scuza profesioniştilor atunci când nu ştiu cum să ajute mai departe.

Vei mai organiza şi alte workshopuri în Timişoara?
Da, cu siguranţă voi reveni în Timişoara cu workshopuri la cererea părinţilor.

Care sunt planurile tale de viitor referitoare la Timişoara, în particular, şi la Romania, în general?
Am multe planuri: în primul rând, susţinerea traducerii şi publicării textelor lui Juul în această primăvara la Editura Ponte pentru a le face accesibile publicului larg. Apoi, continuarea suportului pentru părinţi şi profesionişti prin workshopuri şi traininguri, atât la Timişoara, cât şi în ţară, fondarea unui ONG şi dezvoltarea Familylab România şi, în final, formarea de traineri Familylab în România. Pentru fondarea ONG-ului căutăm persoane cu knowhow-ul şi infrastructura necesară.

Particular, în Timişoara voi susţine la reînnoita invitaţie a psihologului Ligia Nedelcu, o serie de workshopuri penturu cadrele profesioniste şi o serie de workshopuri pentru părinţi. E o colaborare pe termen lung şi se doreşte a fi organică, adica mulată pe cerinţele şi temele participanţilor, decât axată pe o metodica rigidă.

Ce ai dori să le transmiţi familiilor şi profesioniştilor care lucrează cu copii din Timişoara şi din ţară?
Vreau să le transmit ceea ce îmi spun şi mie, ca lecţie de viaţă: atunci când nu poţi repara, nu încerca să strici şi mai rău. E foarte competent să ceri sfatul altuia atunci când nu ştii mai departe. În România e „ruşine”, oarecum, să recunoaştem că celălat ar fi mai competent decât mine şi preferăm competiţia în locul echipei, ne ascundem în spatele rolului de atotştiutor, mască sub care ne simţim la un moment dat goi şi trişori cu noi înşine. Odată cu lepădarea acestui rol, acestei măşti, sunt capabilă să îmi privesc cu demnitate neputinţa de a rezolva un conflict, de a merge mai departe într-o dilemă şi de a cere ajutorul. Şi asta ne dă, în mod paradoxal, puteri nebănuite: să pot recunoaşte că sunt la capătul ştiinţei şi al puterilor într-o chestiune.

A consemnat Ligia Nedelcu

Workshop la Timisoara "Dialog cu parintii" - 09.03-11.03.2012

2012-01-28T18:59:00.001+01:00

Dialog cu parintii

Workshop pentru profesionisti*

"A argumenta pentru mine si nu impotriva argumentelor celuilalt – asta este cea mai buna premiza ca la sfarsitul dialogului sa nu existe nici o parte care pierde” (Jesper Juul – Grenzen Nähe Respekt)

In ziua de astazi traim vremuri cu mari schimbari, in care autoritatea nu mai corelata in mod automat cu rolul de dascal sau de educator. Aceasta inseamna, ca aceasta grupa de profesii trebuie sa isi insuseasca noi abilitati pentru a-si putea exercita in mod sanatos profesia. Pentru ca autoritatea nu mai vine din simplul rol de dascal sau educator, fiecare trebuie sa gaseasca puterea si autoritatea in sine. Aceasta autoritate o numim noi autoritate personala – munca noastra de mai bine de 10 ani cu acesti profesionisti ne confirma faptul ca, dezvoltand aceasta autoritate, profesionistul isi poate exercita munca intr-un mod foarte valoros si constructiv.

Munca cu parintii este resimtita pentru multi pedagogi ca a fi partea cea mai grea in profesia lor. Parintii nu mai recunosc autoritatea dascalului si a educatorului in mod automat asa cum se intampla pana acum cativa ani. Aceasta inseamna ca profesionistii se afla adesea in situatii critice, in care se confrunta cu conflicte de interes in paralel cu nevoia de a coopera si a veni in ajutor spre binele copilului.

Cum pot dascalii, educatorii, psihologii si alti profesionisti intra in dialog fructuos cu parintii, astfel incat sa isi pastreze responsabilitatea profesionala fara a intra in conflicte?

Metodica workshopului

Expunere teoretica
Exemple

Exercitii de dialog
Exercitii si exemplificari cu roluri
Reflectare in grup
Exercitii de concentrare si atentie: meditatie, introspectie si miscare

Pretul si organizarea Workshopului

* Profesionisti sunt: educatori, psihologi, invatatori, pedagogi, profesori, psihiatri, asistenti sociali, ergoterapeuti, consilieri familiali, terapeuti familiali etc. si alti profesionisti care vin in contact cu parinti si copii.

Workshopul

Dialog cu parintii
09.03.2012 - 11.03.2012

Locatie
Liceul Teoretic IRIS Timisoara
Str. Cosminului nr. 40
Telefon: 0356 / 256489700

Trainer
Raluca Jacono - FamilyLab Viena

Investitia dumneavoastra

150 RON pt inscrieri pana la 10.02.2011
200 RON pt inscrieri dupa 10.02.2011
numarul de locuri este limitat la 30

se acorda diplome de participare omologate de Ministerul Educatiei si Inspectoratul Scolar Timis

Contact, suport si inscriere
Psiholog Ligia Nedelcu
ligianedelcu@yahoo.com

Detalii suplimentare

http://www.desprejesperjuul.blogspot.com

Alaturati-va grupului nostru de suport de pe Facebook:
http://www.facebook.com/groups/239760069416594/

A FI in loc de A FACE

2012-01-22T20:41:00.002+01:00

Motto-ul zilei de azi: a FI in loc de a FACE.

Va multumesc tuturor participantilor de la Workshopurile din Timisoara pentru contributiile voastre constructive, pline de intelepciune si de caldura.

Ma bucur sa ne revedem in Martie!

Despre putere si responsabilitatea adultilor in familie

2012-01-13T11:31:00.003+01:00

In relatiile de familie se disting doua aspecte importante pentru comfortul tuturor membrilor ei: procesul relationarii si continutul ei. Aceste doua aspecte sunt determinante pentru atmosfera familiala - la fel ca si dualitatea putere si responsabilitate.

Puterea intr-o familie este impartita intre adult(i). Nu sunt impartite doar aspectele evidente ale puterii: economice, locuinta, munca, ingrijirea copilului ci si deciziile care trebuie luate.

Cu alte cuvinte, responsabilitatea este motorul proceselor dintr-o familie pe cand puterea se rezuma doar la continutul deciziilor. Puterea este ceea ce decidem pe cand resposabilitatea este cum decidem ceea ce e de decis.

Pe termen lung, calitatea procesului deciziei pe care trebuie sa le ia o familie depind in totalitate de felul cum aceste decizii au fost luate in trecut.

Asta inseamna ca starea de confort a tuturor membrilor familiei e garantata aproape in totalitate de procesul luarii deciziilor mai degraba decat, cum se crede in general, de continutul lor.

O mamica mi-a scris de curand dupa o consiliere: "totul face sens si ma simt mult mai confortabil asa sa privesc lucrurile din punctul de vedere al responsabilitatii decat al puterii. O singura obiectie am: e atat de greu! Inainte era asa de simplu sa fii parinte". Cred ca nu mira pe nimeni ca am raspuns: "intr-adevar, e al naibii de greu".

Copiii pot fi responsabili pentru mai multe aspecte ale vietii lor si ale convietuirii in familie insa nu pot fi responsabili deloc pentru calitatea atmosferei si a proceselor - pentru aceasta sunt adultii raspunzatori.

Cand un copil isi doreste sa manance si a doua sau a treia inghetata vrea doua lucruri: inghetata (pofta, dorinta = continutul) si contactul cu adultul (nevoia de contact = procesul).

Decisiv pentru confortul amandurora nu este cate inghetate, daca e sanatos sau nu sau daca copilul isi primeste satisfacuta dorinta sau nu. Decisiva e calitatea cu care adultul implica copilul in decizia sa, calitatea cu care relationeaza. Si asta nu inseamna musai armonie dar ca sa fie un proces de calitate cere echidemnitate - adica nici una din partile implicate sa nu isi piarda demnitatea chiar si in cazul in care nu primesc ceea ce doresc.

la 3 ani

- Mama, inca una, te rog!

- Nu. Nu vreau sa iti cumpar inca o inghetata.

- De ce?

- Pentru ca nu vreau sa iti mai dau inca ceva dulce.

- De ce?

- Nu stiam ca iti doresti atat de mult inca o a doua inghetata, decizia mea insa ramane.

Copilul plange si dupa ce si-a consumat frustrarea merge de mana mamei pe strada.

la 5 ani

- Tata, mai vreau o inghetata.

- Eu consider ca nu, ce zici tu?

- Eu vreau.

- Asta am inteles. Nu sunt sigur insa daca iti e foame sau daca iti e pofta de inghetata.

- Mi-e foame. Si vreau inghetata.

- Okei. Daca ti-e foame nu vreau sa iti cumpar inca o inghetata. Ce zici daca mergem impreuna la o pizza? Apoi poti sa iti intrebi stomacul daca mai are pofta de inghetata.

- Okei.

____

La 12 ani

- Mama mai vreau o inghetata!

- Oh, Dumnezeule, speram ca n-o sa spui asta niciodata ca sa nu fiu nevoita sa te refuz. Cred ca nu e sanatos pentru tine sa mamanci atata inghetata insa, desigur, decizia e si a ta.

- Mama, daca nu vrei sa mi-o cumperi tu e ok. Am eu banii mei de buzunar.

- Mi se pare fantastic sa preiei tu responsabilitatea pentru cheltuielile tale, vreau doar sa te gandesti bine daca pentru tine merita sa ii cheltuiesti pe inghetata.

- Hmmm, mi-ai taiat pofta. Daca imi cheltuiesc cei doi euro acum nu mai am nimic vineri cand merg cu Lara la cinematograf. Ce sa fac mama?

- Ma bucur foarte mult ca ma intrebi, insa nu pot decide pentru tine. Tu ce crezi?

- Cred c-o las. Nu mi-o cumperi tu?

- Nu.

- Okei.

Desigur ca am stilizat aceste dialoguri putin placativ, insa in esenta, nu e important daca copiii si-au primit inghetata sau nu, ci e important ce au primit prin procesul comunicarii de la parintii lor in afara de partea de continut a discutiei (inghetata).

Arta parintelui e de a constientiza in functie de varsta, care sunt premisele copilului si cum pot satisface nevoile si dorintele copilului deopotriva astfel incat copilul sa primeasca hrana atat pentru stomac cat si pentru constiinta de sine.

E cu totul o alta relationare decat cea fixata pe continutul dialogului, care mai devreme sau mai tarziu duce la lupta de putere.

Copilul de trei ani nu primeste inghetata dar primeste un lucru pentru viata mult mai important - faptul ca atunic cand nu se implineste ceea ce-si doreste este inca in regula asa cum e pentru mama lui, ca poate sa isi exprime frustrarea fara sa fie amendata pentru plasul ei.

Copilul de cinci ani nu-si primeste nici el inghetata asa cum si-a dorit-o dar primeste un contact de pret cu tatal lui care il ajuta sa isi exprime mult mai diferentiat dorintele si il ajuta sa gaseasca o solutie impreuna (nu singur!). Ca va manca o inghetata ca desert sau nu este irelevant!

Copilul de 12 ani nu primeste inghetata dar primeste iar, ajutorul pentru a lua decizia el insusi (insa nu singur!).

Parintii sunt turnuri de veghe, care trimit din cand in cand semnale clare copiiilor lor si ii ghideaza in drumul lor in viata. Responsabilitatea parintilor e intodeauna reflectata in responsabilitate copilului.

La fel se intampla si cu lipsa responsabilitatii. Lipsa responsabilitatii duce adesea la lupta de putere si e de atributia adultului sa preia responsabilitatea acolo unde ea lipseste.

Un exercitiu foarte bun e sa va treziti dimineata si sa spuneti in oglinda:

"astazi eu sunt 100% responsabil pentru reatia si atmosfera cu copiii"

sau daca, ca in cazul mamicii care mi-a scris mie va cade greu, puteti spune altceva:

"astazi imi cade greu sa fiu responsabil pentru atmosfera si relatia cu copiii si prefer sa dau vina pe ei."

Nu o spun deloc ironic ci cu toata seriozitatea care imi e specifica mie. Chiar si recunoasterea lipsei de responsabilitate are uneri efect terapeutic.

Despre apropierea pozitiilor divergente in relationare

2012-01-12T13:19:00.002+01:00

Copiii nostri sunt competenti: asta inseamna, ca incepand de la nastere se simt incredibili de raspunzatori pentru fericirea noastra de parinte si fac tot ce le sta in putinta sa ne multumeasca.

Copiii tind sa renunte la propria integritate pentru a ne face pe noi fericiti. E o chestiune de etica sa validam acest lucru in loc de a stampila un copil cu "nu are destula incredere in sine", sau "e mutulica" etc.

Atunci cand un copil devine "cumva" anume, trebuie sa ne gandim la doua lucruri: ca poate a supracooperat sau poate integritatea lui a fost ranita in mod repetat.

Atunci cand copiii simt ca parintii lor nu sunt multumiti de ei, asta ii oboseste foarte mult si energia copiilor si raspunderea lor personala se diminueaza. Incep sa renunte la integritatea lor pentru a-i multumi pe parinti - si, din experienta proprie, stiu ca asta poate dura o viata intreaga.

In workshopurile mele le dau parintilor o tema de casa: bucurati-va 15 minute pe zi de copiii vostri asa cum sunt, cu bataile de cap pe care vi le dau, cu tot ce nasc ei mai suparator in voi. Dar atentie, e un exercitiu care creeaza dependenta si la sfarsit il veti practica toata ziua, spre bunastarea copiiilor vostri!

Acultati-va vorbind despre copiii vostri cu alti adulti, care este melodia de fundal in tonul si in ceea ce povestiti? Cum ati vorbi despre o persoana adulta pe care o iubiti?
Acum cateva zile i-am spus fetitei mele mai mari, care imi atinsese un punct sensibil si simteam deodata opozitie si indignare "dumnezeule, cat de mult ma bucur ca gandim atat de diferit".

Cred ca foarte fructuos sa mobilizam diferentele dintre noi (asta crreaza contact si apropiere) decat sa cautam armonia continua. Si asta intra doar in responsabilitatea adultului sa o faca: copiii nu pot fi responsabili pentru "melodia" relationarii!

Cu drag, Raluca Jacono

Despre opusul iubirii?

2012-01-10T11:23:00.001+01:00

Nu ura e opusul iubirii ci frica, teama, angoasa.

Neurobiologul Gerald Hüther diseca asta minunat in cartea lui "Biologia Angoasei - cum din stress se nasc sentimente".

Frica, sau mai bine zis reactia de frica isi are binemeritat rolul ei in evolutia umana. Suntem specia cea mai puternica de pe planeta, capabili sa ne reproducem si atunci cand suntem infertili si capabili sa ne (auto)distrugem intr-o secunda.

In relatiile de familie frica e un motor foarte destructiv. Nu sunt in masura sa decid a carui drob de sare are potential sa cada in capul copilului, vreau doar sa reliefez mecanismul fricii.

Atunci cand un copil fuge prin casa in care exista covoare si podea de lemn. Robotul parental e imediat pe faza cu "ai grija" (traduc in limbajul copilului, asta inseamna "experimentele tale motorice nu sunt binevenite aici. n-am incredere in tine ca vei reusi sa fugi prin casa nevatamat. daca te vei lovi, asta e un lucuru rau." si as putea continua). Podeaua si gravitatia dau o lectie mult mai echidemna: ele nu critica si nici nu le lipseste increderea in fortele copilului. Ci spun doar, aua, cand experimentezi prin casa te poti lovi.

Menirea parintelui de copil pana la 10-12 ani e sa caute si sa cantareasca dupa masura proprie unde exista un pericol real. Apoi sa fie empatici, adica sa ajute atunci cand copilul e la ananghie, cand a cazut si s-a julit, cand si-a spart buza etc. Nimeni din noi n-a murit dintr-o buza sparta, murim insa incet, fizic si psihic atunci cand la locurile de joaca ni se spune la fiecare pas sa fim atenti, atunci cand ceea ce ne-a dat natura (maini, picioare, simtul echilibrului etc.) nu se poate dezvolta pentru ca ne inhiba angoasa parinteasca. De atata avertizare nu mai stim unde sa punem piciorul si predam responsabilitatea asupra propriului corp altora care par ca stiu mai bine. Copiii mici au 200% incredere in parintii lor - e o chestiune de etica sa nu abuzam de ea.

Ideea de a securiza viata copiilor nu e o idee proasta in totalitate. Pericolul e doar ca vedem droburi la tot pasul asta e o expresie extrem de depresiva a dragostei.

Ma repet aici dar e dintr-o ocazie actuala.

Cu drag, Raluca

Grup de suport pe Facebook - Parinti clari-copii puternici

2012-01-08T12:07:00.003+01:00

Pentru ca imi doresc ca Familylab sa fie intr-adevar un laborator de familie si de idei si inspiratie, am fondat la cererea telespectatorilor un grup pe Facebook: Parinti clari - copii puternici si va invit la un schimb fructuos si in acest spatiu :

http://www.facebook.com/groups/239760069416594/

Pentru cei interesati sa citeasca in limba engleza Your Competent Child al lui Jesper Juul, imi puteti scrie la

raluca.jacono@familylab.at

si va trimit gratuit cartea.

Multe salutari, Raluca Jacono

Enurezis si encopresis - sau despre atunci cand pipi nu ajunge unde trebuie

2012-01-06T11:27:00.005+01:00

Cred ca s-au scris foarte multe pe tema aceasta - nu voi insista aici asupra aspectului medical si fiziologic ci voi incerca sa vorbesc despre controlul excrementelor la copii din punctul de vedere familial - relational.

Pornesc aici de la premisa ca, copiii la care ma refer eu sunt sanatosi clinic si nu au malformatii, bolo congenitale etc care sa le cauzeze enuresisul (diurn sau nocturn).

Din experienta mea, 90 % din cazurile de enuresis (nocturn sau diurn) si in general de controlul excremetelor, are de-a face cu tema responsabilitatii personale a copilului in relationarea cu adultul.

De la nastere incepand, parintii preiau responsabilitatea ingrijirii corporale si a igienei sugarului. Bebelusul este obisnuit si are experienta ca este schimbat atunci cand scutecul e plin, ca primeste hrana cand ii e foame, baie cand e murdar etc. Aceste experiente sunt foarte importante in primele 18-20 luni de viata si fac parte integranta din relatia sugar - parinte.

Dupa aceasta varsta insa, parintii trebuie sa constientizeze faptul ca copilul incepe incet incet sa se desprinda de aceasta dependenta totala de ingrijirea parentala si este capabil sa preia parte din responsabilitatea fata de sine.

Precizez aici ca, de la nastere incepand, bebelusii sunt in stare sa fie responsabili pentru urmatoarele:

pentru simturile sale : cald, rece, gustos sau nu, miros bun sau nu etc.

pentru trairile sale: tristete, dragoste, prietenie, frustrare, bucurie, durere, pofta

pentru nevoile sale: foame, sete, somn, apropiere, distanta

etc.

mai tarziu, de la 18 luni incepand, poate fi responsabil pentru

propriile excremente
imbracat / dezbracat
oboseala / somn

iar in anii care urmeaza, pana la varsta de 12 ani poate prelua responsabilitati cum sunt:

trezitul de dimineata la ora fixa
transportul la scoala
temele pentru acasa
ingrijirea hainelor, spalarea lor
cumparaturile proprii
prepararea hranei
alegerea prietenilor, a tinutei etc.
religia proprie etc

Asta nu inseamna insa sub nici un fel ca "lasam" copilul sa decida si cu asta basta.

Aceste responsabilitati nu revin copiilor de la sine, ci e la latitudinea parintilor sa decida sa le "predea" posesorilor lor de drept, atucin cand considera ca nu vor sa mai ofere copiilor aceste "servicii", atunci cand se simt frustrati prestandu-le sau atunci cand copiii cer sa fie "mai independenti". Predarea responsabilitatii intr-un anumit domeniu nu inseamna ca parintii nu mai au nici un rol. Dimpotriva. Eu ii numesc "turnuri de veghe", sa fie cu ochii in patru si sa observe cum se descurca copilul cu noua responsabilitate iar in caz de pericol de naufragiu sa ii dea ajutor. Copiii pot multe lucruri ei insusi, dar nu o pot face singuri. Pentur asta e nevoie de acompaniamentul adult.

Revenind la controlul asupra excrementelor, majoritatea copiiilor care fac in pantaloni se afla in situatia inclara cine e responsabil pentru "pipi-ul" meu. Nu vreau sa dezvolt cat de nocive sunt incercarile de "educare" prin rusine, prin presiune sociala sau prin sistem de recompense.

Julian e un baietel de 4 ani si parintii lui au venit la mine pentru ca facea inca in pantaloni - atat ziua cat si noaptea.

Va redau aici esenta dialogului nostru.

Mama:

Julian face de la 3 ani in pat. Uneori mai mult, uneori mai putin. Am incercat multe insa consider ca la varsta lui trebuie sa invete macar ziua sa fie fara scutece.

Consilier: Ati fost cu el la medic? Unii copii au vezica foarte mica si trebuie sa o goleasca des.

Mama: Da. E perfect sanatos. Medicii n-au gasit nici o cauza pentru problema lui. E un copil inteligent, foarte activ si e bine dezvoltat.

Intr-adevar, Julian facea o impresie sanatoasa si echilibrata.

Consilier: O sa va intreb direct - exista un conflict recent sau poate de mai lunga durata care va apasa pe unul din adulti in familie?

Mama: Nu. Ne-am gandit si noi ca ar putea fi psihic insa nu stiu ce ar putea fi. Eu si sotul meu avem o viata linistita, la gradinita totul pare sa fie in regula, deci nu stiu ce i-ar putea cauza asta. Credeti ca e psihic?

Consilier: Nu cred nimic. Copiii coopereaza cu parintii lor, atat cu bucuriile cat si cu problemele si uneori semnalele lor sunt ude. "You piss me off" e o fraza foarte potrivita in engleza. Va rog spuneti-mi exact ce se intampla cand Julian face in pantaloni.

Mama: De cele mai multe ori e concentrat la joaca. Dupa doua ore stiu deja, il simt ca ar trebui sa mearga la toaleta si nu-l pot rupe din joaca. La gradinita la fel. Am incercat si eu si pedagogele sa il trimitem "profilactic" la WC ca sa nu scape pe el. Atunci cand e de acord sa mearga, un sfert de ora mai tarziu face pe el. E incredibil dar uneori schimbam si 5 pantaloni pe zi. Daca il las cu ei uzi, nu-i pasa. La fel si noaptea, il trezes sa il pun pe olita insa in ultimele luni e o lupta incrancenata, sta pe olita cateva minute, face putin si apoi face in pat. De cateva ori tatal lui si-a iesit din pepeni in mijlocul noptii si a strigat la el. E punctul culminant al problemei asteia, de aceea ne-am hotarat sa va consultam.

Consilier: Din ceea ce imi povestiti, ma gandesc ca Julian lupta pentru a-si redobandi autonomia cu privire la controlul excrementelor lui. Daca cineva mi-ar spune sa merg la WC m-as simti lezat in demnitatea mea, chiar si atunci cand as fi constienta de incontinenta mea. In loc sa hotarati dumneavoastra pentru el cand sa mearga la WC purtati un dialog. Ceva de genul: "Julian, te felicitam. De astazi am hotarat ca tu esti cel care are responabilitatea asupra pipiului tau sa decizi pentru tine cand trebuie sa mergi la WC. Imi pare rau ca ti-am "furat" ceea ce era demult al tau. Suntem curiosi sa vedem cum te vei descurca cu noua ta responsabilitate in urmatoarele 3 saptamani si apoi vom vorbi din nou daca e cazul sa sarbatorim sau sa o luam inapoi si sa decidem noi pentru tine ce e de facut." Chiar daca nu va functiona din prima in cele trei saptamani, veti avea consimtamantul lui si astfel nu-si va pierde demnitatea.

Mama: Si daca se intampla sa faca pe el ce sa facem?

Consilier: Ii puteti spune, de pilda, "cu pantalonii uzi n-ai voie sa te asezi pe canapea" sau pe covor, etc. fara sa faceti mare valva din asta. Ii puteti spune "daca ai nevoie de pantaloni curati spune, sunt in dulap" sau "ar fi fost bine sa fi mers la wc inainte de a pleca din casa" etc.

Mama: Si noaptea? Sa il lasam, sa nu.l trezim?

Consilier: Intocmai. A (re)da cuiva responsabilitatea asupra propriei persoane inapoi inseamna "am incredere ca asa cum iti vei face lucrul tau iti vei da toata silinta si putinta cu care esti inzestrat" in loc de "primesti responsabilitatea doar atunci cand poti face asa cum "trebuie" sau asa cum vreau eu sau cum "se" face". Sunt doua aspecte diferite. Acum, in urmatoarele 3 saptamani va trebui sa traiti si sa suportati "greselile" lui, scaparile in pantalon. Copiii invata prin "trial error" si nu prin ascultare. Daca reusiti sa nu va focusati asupra temerii ca va fi ud il veti putea sustine mult mai bine.

Mama: si daca rad copiii de el la gradinita?

Consilier: Asta e o alta tema si e speculativa. Cred ca ramanem la ceea ce e evident deocamdata, daca e cazul reveniti.

Feedbackul mamei lui Julian m-a surprins si pe mine. Dupa sedinta noastra (fix 40 de minute!) la care si Julian fusese de fata, au mers acasa si pentru noapte Julian a cerut din proprie initiativa un scutec pe care l-a si primit. Spre mirarea mamei, dimineata scutecul a fost curat. In timpul zilelor urmatoare s-a intamplat o singura data ca Julian sa continue sa faca in pantaloni iar noaptea doarme dupa o saptamana fara scutec si fara accidente.

Am ramas si eu impresionata cat de mult a participat Julian la dialogul nostru, desi parea pasiv jucandu-se cu masinutele tot timpul.

® Raluca Jacono 2012

Workshop pentru parinti la Timisoara "Parinti clari - copii puternici"

2012-01-06T01:25:00.003+01:00

Workshop pentru parinti

Parinti clari - copii puternici

19 Ianuarie 2012

Orele 18:00 - 21:00

Locatie
CENTRUL EDUCATIONAL ANTIMIS
in cadrul Parohiei Ortodoxe Fabric Vest
str. Gloriei nr.1
Timisoara

Trainer

Raluca Jacono - FamilyLab Viena

Pret

Nu se percepe o taxa fixa - platiti cat va permite bugetul!
numarul de locuri este limitat la 12

Contact, inscriere si detalii suplimentare

Psiholog Ligia Nedelcu
ligianedelcu@yahoo.com

________________________________________________________

Parinti clari - Copii puternici*
Workshop pentru parinti, bunici, pedagogi etc. cu copii de la 0-6 ani

(Jesper Juul)

a pune intrebari concrete din viata dumneavoastra de familie
a descoperi in grup care sunt valorile dumneavoastra proprii si invatati sa le dezvoltati impreuna in familie
a va dezvolta un limbaj personal si autentic in relatie cu copiii si partenerul dumneavoastra
a lua in serios si a dezvolta rolul parental de conducator in familie
a exersa dialogul echidemn in solutionarea conflictelor familiale si personale

Scopul acestui workshop este de a sustine parintii in potentialul lor real pentru cautarea unei modalitati noi de relationare in familie si nu de a-i critica sau a-i invinovati pentru greselile lor.

ATENTIE: acest workshop va poate schimba viata in mod neasteptat!

Continutul workshopului - 3 ore:

Despre copilul competent: noua paradigma de a privi copilul - psihologia dezvoltarii copilului si neurobiologia
Noile valori in familie
Diferentierea: încrederea in sine - constiinta de sine
Limite, pedepse, recompense, consecinte, consecventa si micii tirani
De la a fi ascultator la a fi responsabil: responsabilitatea personala - responsabilitatea sociala
Echidemnitatea ca premisa a dialogului. Noi cai in rezolvarea conflictelor familiale
Adultul ca leader al familiei -reciprocitate si comunitate

Metodica workshopului:

Expunere teoretica
Exemple si supervizare directa a cazurilor personale
Exercitii de dialog
Exercitii si exemplificari cu roluri
Reflectare in grup

Despre copii in centrul atentiei sau in centrul familiei

2012-01-04T23:09:00.001+01:00

Bine v-am gasit in Noul An, va doresc un An 2012 asa cum vi-l doriti si voi!

Vreau sa scriu astazi despre un fenomen pe care cu totii il cunoastem - din prejudecata mea tind sa cred ca e un fenomen tipic feminin - si anume schimbarea care se produce cu noi adultii odata ce am devenit parinti.

Multi parinti incep sa se adreseze partenerului cu "mama" sau cu "tata" odata ce devin parinti, in prezenta prietenilor sau rudelor prefera tema "ce a mai facut copilul meu" si se simt confortabil etaland realizarile copilului ca si cum ar fi realizarile proprii. Multi parinti (si iertati-ma daca dau iar frau prejudecatii mele) dar preponderent femeile fac o pasiune din a se indetifica existential cu rolul de mama. Acest fenomen isi are desigur pana la un anumit punct (nu sunt in masura sa stabilesc care e punctul respectiv) o justificare biologica, de la acelasi punct incepand e daunator dezvoltarii copilului.

De la varsta de 18 luni incepand, majoritatea copiiilor incep incet incet sa devina mai independenti si sa se desprinda din totala dependenta de ingrijirea parentala. Din pacate unii parinti se simt deodata fara "job" si raspund acestor incercari cu opozitie in loc sa se bucure pentru faptul ca, odata cu independenta copiiilor le ramane mai mult timp pentru ei insisi si pentru partener.

Intr-o sedinta de consiliere in care o pereche cautau alinare pentru instrainarea lor dupa ce facusera doi copii, tatal a rezumat situatia in felul urmator: "de cand s-au nascut copiii nostri, simt ca vorbesc mereu cu mama copiiilor mei si nu cu partenera mea". Mai in gluma mai in serios, intrase in discutie posibilitatea de a folosi doua telefoane mobile pentru sotia lui: unul in care ea sa vorbeasca cu el in calitate de mama si celalalt in care vorbeste cu el ca si partenera. Femeii in cauza nu ii era constienta aceasta diferentiere si interpreta dorinta partenerului ei ca lipsa de afectiune fata de copii - mama ei fusese casnica si se dedicase in totalitate copiilor iar ea la randul ei percepea iubirea ca fiind "grija" fata de copii.

Nu lipsa emanciparii ne face pe noi femeile sa nu ne desprindem de ideea ca grija e totuna cu afectiunea si cu dragostea ci lipsa modelelor unei familii echidemne. In majoritatea familiilor barbatul e cel care castiga si femeia e cea care e responsabila pentru copii, chiar si in ziua de astazi. Si nu vad nimic de revendicat in aceasta priviinta atata timp cat ambele activitati sunt apreciate deopotriva.

Eu consider ca, dupa aparitia unui copil in cuplu, barbatului ii revine rolul de "ministru al dragostei", adica sa simta atunci cand partenera lui se afla in pericol de a se scufunda in rolul de mama si casnica. Si asta, in cel mai fericit caz, prin empatie si dialog sincer in loc de repros ascuns sau pe fata: "tu nu mai ai alte teme de discutie decat copiii", "cu tine nu se mai poate discuta", "de cand esti mama te-ai schimbat in rau" etc. Insingurarea barbatilor dupa nasterea primului copil e la fel de luat in serios ca si scufundarea in rolul matern al femeilor.
Fara sa dezavuez in vreun fel imporatanta atasamentului, a purtatului bebelusilor, a alaptatului sau al nasterii naturale etc. într-o anumita perioada a vietii mele, eram o militanta pentru attatchement parenting cu o vehementa care tinea orice vibratie masculina la distanta! M-am linistit facandu-mi din parenting o meserie, am acum distanta necesara sa pot pune punct fara insa a ma debarasa de intensitatea si dorinta de a ma simti valoroasa pentru altii.

Cu totii avem dorinta de a fi valorosi pentru copiii nostri si a le oferi cel mai bun climat familial posibil. E foarte usor sa construim o casa, sa realizam insa o atmosfera un camin in care cu totii se simt bine e un lucru care cere si mai multa munca.

Copiii au nevoie de parinti multumiti de ei insisi, au nevoie de parinti care isi traiesc constient viata de pereche si care se percep a fi totodata si personalitati de sine statatoare - si nu parinti care sa se defineasca prin copiii lor, pentru ca altfel - adesea chiar subconstient - dam vina pe copii pentru faptul ca suntem nefericiti si ca viata noastra nu e multumitoare. Dupa mine copiii isi au locul in centrul familiei dar nu si in
centrul preocuparii si al atentiei parentale.

Cu partenerul meu vreau sa imi petrec anii batranetii, cu copiii nu.

Pentru parinti e good news: copiii n-au nevoie nici pe departe de atata atentie pe cat cer!

La sfarsit de an

2011-12-19T20:28:00.001+01:00

Dragii mei,

a fost un an plin, cu multe succese si bucurii, cu impliniri personale si profesionale. Acum simt oboseala muncii si ma bucur nespus de o vacanta binemeritata cu familia mea. Vom pleca in Romania si ma bucur deja sa imi intalnesc vechii prieteni, sa gatesc bunatati pentru familie, sa ne relaxam si sa il asteptam pe Christkind pe 24 si pe Mos Craciun pe 25.

Ma bucur sa intampin Noul An cu multe noutati in munca si cu noi colaborari dar pana atunci va doresc un Craciun Fericit alaturi de cei dragi si un An Nou prosper si cu multa sanatate!

Va multumesc din suflet pentru ca imi sunteti cititori credinciosi si mai mult, pentru sustinerea de a dezvolta si trai mai departe munca si valorile lui Jesper Juul. Va doresc multa inspiratie in continuare!

Cu drag,

Raluca

Despre etichetele pe care le dam copiilor si limbajul personal

2011-12-15T12:21:00.005+01:00

Cea mai mare putere pe care o detin adultii asupra copiilor este puterea etichetarii, adica "eu adultul definesc cine este copilul" si asta se intampla adesea foarte clar prin :
esti rau
ce copil cuminte
esti draguta
esti rautacios, etc.
dar si foarte subtil, printre randuri sau gestual
vezi, ti-am spus eu ca nu e voie = ce copil prost esti
de cate ori sa iti spun inca? = esti prost, nu intelegi?
ce-ti veni? = nu esti in regula asa cum esti etc.

Etichetele dor si formeaza pentru ca in primii ani de viata copiii au 200% incredere in parintii lor si sunt pregatiti (prin sociabilitatea lor innascuta!) sa isi abandoneze indentiatea proprie pentru a coopera cu parintii lor. De aceea un baietel agresiv fata de alti copii va deveni "rau" atunci cand e supus acestei etichetari un anume timp.

Nimeni nu e desavarsit si in lipsa unui alt limbaj si a unei alte culturi de comunicare si celor mai constienti parinti le scapa uneori pasarica si spun asemenea lucruri. Nu e nimic rau in asta atata timp cat pastram constiinta pentur faptul ca ceea ce spunem exprima ceva despre cel care vorbeste si nu despre cel adresat. Vorbim ceea ce suntem si suntem ceea ce vorbim!
Schimbarea interioara poate foarte simplu incepe si de la schimbarea felului in care vorbim. Eu sunt cel mai bun exemplu pentru asta: m-am maturizat in limba germana care nu e limba mea materna. Mi-a fost foarte usor sa vorbesc personal si din inima pentur ca am invatat germana constient. In limba germana sunt calda, personala si directa. In limba romana am ramas la stadiul adolescent, la 14 ani si atunci cand relationez in limba romana imi dau seama ce impact are limba asupra comportamentului. Cu sotul meu am vorbit engleza primii ani de relatie. E limbajul dragostei pentru noi.

Prietena mea sinolog si lingvist mi-a adus o bibliografie enorma despre behaviorism si linguism. N-o sa va stressez in continuare cu asta, vroiam doar s-o punctez ca experienta proprie!

Limbajul personal este limbajul inimii si de aceea nu raneste. Alternativa mea la etichete este limbajul personal.

nu-mi place ceea ce faci / ~~esti rau~~

ce frumos e cand va jucati impreuna / ~~ce copil cuminte~~

ma bucur ca imparti cu altii / ~~esti draguta~~

nu-mi place ca nu imparti jucariile cu copiii, nu te poti razgandi? / ~~esti rautacios~~

Limbajul personal da copilului informatii despre cine este parintele/vorbitorul sau si pune bazele imediate pentru contact. Are "dezavantajul" ca il descopera pe vorbitor si il face vulnerabil. Dar asta e esenta dragostei: sa fii vulnerabil in fata celuilalt. Sa te arati in toata irationalitatea si imperfectiunea ta.

Adesea podelele sunt mai buni educatori decat parintii: cand un copil de doi ani se urca aventurier pe un scaun in ciuda avertismentului parintilor "nu te urca acolo, o sa cazi!", atunic invata de la podea ca se poate lovi rau cand cade de pe scaun.

Asta e o lectie minunata: podeaua nu il critica si nici nu-l invinovateste. Dar parintii o fac adesea "ai grija, ti-am spus sa nu te urci ca altfel te lovesti. esti neascultator". Sunt texte parentale absolut redundante si il dor pe copil mai mult decat podeaua: acum e etichetat ca un copil rau si neascultator.

Cred ca e o chestiune de etica adulta sa ne reviziuim etichetarea nu numai fata de copii dar si fata de semeni. Asta cere empatie si abilitatea de a citi printre randuri. Asta ne cere sa vedem insingurarea copilului care cere mereu cate ceva si e in centrul atentiei, sa vedem dorinta de contact in lovitura si muscaturile unui copil de 14 luni, sa vedem durerea din injuratura adolescentului, sa vedem teama de rejectie din copilul conform si ascultator samd. Avem in limbajul nostru multe nume pentru aceste stari, dar nici unul din ele nu e empatic, asa ca trebuie sa le redescoperim noi pentru noi.

® Raluca Jacono 2011

Despre frustrare si gestionarea conflictelor

2011-12-11T15:56:00.005+01:00

O situatie clasica: eu vreau ceva, copilul* meu vrea altceva in acelasi moment. Situatia asta e o situatie de conflict.

Conflict are pentru mine multe conotatii: e conflictul meu interior intre a da copilului ce vrea el si a renunta la valorile / nevoile mele momentane, e conflictul exterior intre valorile si nevoile mele care colideaza cu cele momentane ale copilului. Indiferent in ce combinatie aleg sa gestionez, conflictul ca atare (interior sau exterior) ramane prezent.

* Cand vorbesc aici despre copii ma refer exclusiv la copiii de peste 18 luni (pana la aceasta varsta sunt de parere ca parintii trebuie sa fie dispusi mereu sa isi puna nevoile lor pe planul doi in sensul indeplinirii nevoilor copilului mic. Dupa aceasta varsta insa, parintii se pot relaxa si incepe sa se focuseze din nou pe propriile nevoi).

Daca optez pentru valoarea si nevoia mea din moment voi trai un conflict exterior cu copilul meu care vrea altceva in acelasi timp. Daca optez pentru a da copilului ceea ce cere voi trai conflictul interior pe care il am intre integritatea mea si cooperarea cu ceilalti.

Spun asta pentru a arata cat de paradoxal ajungem la o stare de conflict indiferent daca alegem sa il evitam sau nu. Strategia de a ceda de dragul evitarii unui conflict nu e o idee buna pentru ca tranforma pe termen lung conflictele in probleme.

In orice familie sanatoasa conflictele sunt la ordinea zilei. Dupa mine nu lipsa conflictelor este un barometru al sanatatii si functionalitatii relatiei ci atmosfera in care acestea se gestioneaza.

Adultii sunt cei care detin experienta de viata si sunt responsabili pentru atmosfera in care aleg sa rezolve conflictele cu copiii. Nu e nici un dubiu in asta. Copiii sunt perfect cabapili sa ceara de ce au pofta si chef la un moment dat insa nu stiu de ce au nevoie (pentru asta le lipseste experienta de viata).

Copiii sanatosi lupta pentru ceea ce vor si devin frustrati. Frustrarea e motorul progresului si al creativitatii.

Nu de mult, eram la bucatarie si lucram cu amandoua mainile murdare si fetita mea de 2 ani a venit si a vrut sa o iau in brate. I-am raspuns scurt si prietenos "acum nu se poate" si mi-am continuat concentrata transarea carnii. A inceput sa planga si a stat langa mine plangand circa 2 minute dupa care s-a dus in alta camera si si-a continuat jocul senina ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.

Copiii mici plang atunci cand sunt frustrati si sunt foarte corporali, dau din maini si din picioare, se arunca pe jos etc. Mai tarziu cand se pot articula mai bine incep sa discute si sa negocieze foarte mult. De aceea gasesc ca un limbaj adecvat varstei e vital (cu cat mai mici cu atat mai putine explicatii! explicati doar atunci cand vi se cere si doar atunci cand aveti o explicatie reala si nu cresteti copiii dependenti de o explicatie!)

A fi parinte inseamna a fi om, cu toate sentimentele si irationalitatile aferente. In casa mea nu se consuma ketchup. Ma dezgusta. Copiii mei adora ketchup. E irational, e absolut incorect ceea ce fac insa pe masa mea nu exista ketchup. Cea mare m-a intrebat "de ce nu cumperi, de ce nu iti place?" Si i-am raspuns "pe bune ca nu stiu si cand o sa aflu o sa iti spun. Dar stiu doar ca nu il vreau pe masa mea". Irationalitatea e parte integranta din dragoste.

Explicatiile sunt ok atata timp cat nu au menirea de a manipula, de a convinge pe celalat ca dorinta pe care o are nu e la locul ei.

"Hai la masa.
Nu vreau.
Nu vrei pentru a nu iti e foame sau pentru ca vrei sa te joci?
Pentru ca vreau sa ma joc
Ok, am pus masa si esti invitat sa mananci impreuna cu noi." (in 5 minute a venit la masa si-a mancat ca un lup!)

in loc de

"Hai la masa
Nu vreau.
De ce nu vrei?
Ca nu vreau.
Okei. Hai uite, am facut supa buna, asa cum iti place.
Nu vreau.
Dar e supa ta preferata. Mama s-a bucurat sa iti faca supa. Hai, sper ca iti e foame.
Nu.
De ce nu?
Nu vreau.
Dar e ora mesei, n-ai mancat de dimineata. Trebuie ca ti-e foame.
Nu.
Hai la masa, mananca cu noi.
Nu.
Okei, atunci ramai nemancat, copil indaratnic."

Goethe a scris o data "man merkt die Absicht, und ist verstimmt" - observi intentia si iti trece pofta. Asa e si cu copiii: atunci cand parintii urmaresc o intentie anume se creeaza tensiune.

Astea sunt doar exemple si variantele lor sunt multiple. Explicatiile ne fac de multe ori sa ne invartim in cercuri si pentru unele lucruri (de exemplu pentru dorinta parintilor de a sta la masa impreuna cu copiii lor) nu exista nici o explicatie logica. Dar exista sentimente. Care nu pot fi explicate.

In varianta postmoderna a parentingului, am intalnit multi parinti (pe care ii numesc parinti romantici) care sunt convinsi ca, atunci cand ofera destule explicatii si apeleaza la o logica tipic adulta ca copiilor se vor conforma si vor fi ascultatori. Experienta din consilierea familiala imi arata exact opusul: cu cat parintii se incalcesc in mai multe explicatii cu atat copiii devin mai nesiguri si mai nelinistiti. Nu am nimic impotriva unei explicatii dar nu cu scop pedagogic!

Atunci cand un copil e frustrat, in creierul sau apar noi conexiuni care il ajuta sa "rezolve" problema. Neurobiologii au demonstrat ca, copiii care au fost mereu scutiti de frustrari sau carora li s-a interzis sa isi exprime frustrarea au avut multe probleme comportamentale in viata adulta.

Mamele recunosc de obicei daca plansul copilului e unul de frustrare sau daca copilul e nefericit. Plansul din momentul frustrarii e mecanismul natural de psihoigiena pe care noi adultii fie ca l-am uitat fie ca il conotam cu experiente negative din copilarie ("un copil cuminte nu plange" etc.)

In momentul in care un copil lupta pentru ceea ce vrea si nu primeste va trai in prima faza de tristetea pierderii (mourning) care dureaza de la cateva minute pana la cateva ore si se exprima adecvat varstei. Dupa ce aceasta faza este absolvita nu e indicat sa reluam tema si sa "discutam" conflictul din nou, doar daca copilul cere explicit aceasta.

Ceea ce parintii pot face foarte bine e sa recunoasca si sa valideze empatic sentimentele copilului "nu stiam ca iti era ata de important" sau "vad ca te intristeaza asta insa decizia mea ramane" sau sa vorbesca cu corpul, sa fie prezenti atat cat copilul permite: sa intrerupa sau sa pastreze contactul vizual, sa puna o mana pe spatele sau umarul copilului etc. Am intalnit multi copii care nu vor nici un contact in momenutl in care sunt in faza tristetii pierderii. E bine sa ii lasam in pace dar nu singuri.

De ce unii copii tipa si mai rau atunci cand parintii incearca sa ii imbuneze? Pentru ca doare dublu: una e tristetea pierderii iluziei de a fi primit ceea ce cereau (o ingehtata, o jucarie, bratele mamei etc.) si a doua peste e durerea de a nu fi acceptat cu sentimentele de moment. Atunci cand incercam sa "imbunam" frustrarea copilului trimitem mesajul "nu esti pentru mine ok acum ca esti trist asa ca incerc sa fac ceva ca sa te schimb". Si asta doare dublu.

Neputinta de a tolera frustrarea unui copil isi are de cele mai multe ori radacinile in propria noastra strategie de a gestiona frustrarea. E bine sa incepem sa constientizam strategia proprie si sa o schimbam daca e cazul in loc sa ne focusam pe a schimba comportamentul copilului.

Despre Waldorf, Montessori, Pickler & co. - cum alegem gradinita sau scoala?

2011-12-08T11:41:00.001+01:00

Nu putini parinti m-au intrebat ce sa aleaga de pe "piata" educativa cel mai bine pentru copilul lor: Waldorf, Montessori, Pickler, scoala asa zisa "libera", unschooling, homeschooling etc. Cred ca este o intrebare pertinenta si de actualitate, si ma duce cu gandul la ceea ce cred si eu: acum avem libertate destula si trebuie sa invatam sa fim responsabili.

Cred ca fiecare parinte trebuie sa aleaga cu inima: cum m-as simti eu in locul copilului in institutia pentru care m-am decis? Waldorf, Montessori, Pekip etc. sunt ideologii si concepte - copiii sunt absolut dezinteresati de ideologii.

Nu contesc ca fiecare din ideologiile pedagogice amintinte (si neamintite) au elemente inspirative foarte folositoare si estetice (de la Waldorf am invatat lucru manual foarte frumos, de la Montessori am invatat sa imi infrunt legastenia, de la Pekip m-am inspirat sa decorez camera copiilor cu sens etc.) Dar tocmai de aceea, asemena ideologii sunt facute de adulti pentru adulti si nu au nimic de-a face cu copilaria. Nu spun ca nu e legitim sa ne servim de idei, sa le aplicam insa copiiilor ca "metoda" sau ca "intermediar" ca surogat de relationare gasesc ca nu e etic.

Sunt perfect constienta ca in peisajul institutional din Romania, Waldof, Montessori & co. sunt binevenite uneori ca si singura salvare, ca insule alternative unui sistem imbatranit. Si e ok asa.

Cand iau o decizie pentru o institutie anume, parintii trebuie sa se lase condusi de instinct si sa decida din inima si din burta: cum e atmosfera din institutie, cum ma simt eu daca imi petrec timpul acolo? Atmosfera din institutie, la fel ca si cea din familie, determina succesul invatarii si e cel putin la fel de importanta ca si metodele didactice si pedagogice pe care le propaga o institutie. Multi adulti sunt entuziasmati de ideologii la nivel intelectual.

Cel mai propice mediu pentru un copil, in afara familiei, este dupa mine unul in care adultii sunt cat mai putin prezenti - zone adultfree. Zone in care copiii se pot juca cu alti copii, pot trai aventuri in natura, pe camp, in padure, in care isi pot cerceta imprejurimile, fara sa fie "educati". Neurologii au descoperit ca, copiii care se pot catara bine sunt foarte capabili la matematica mai tarziu!

Va doresc multa creativitate in a gasi solutii cat mai bune pentru familia voastra.

Workshop la Timisoara: "Dezvoltarea competentei relationale"

2011-12-05T11:29:00.003+01:00

Liceul Teoretic IRIS TImisoara in colaborare cu Raluca Jacono - Familylab va invita la

WORKSHOPUL

Dezvoltarea competentei relationale pentru profesionisti
20.01.2012 - 22.01.2012

Locatie
Liceul Teoretic IRIS Timisoara
Str. Cosminului nr. 40
Telefon: 0356 / 256489700

Trainer
Raluca Jacono - FamilyLab Viena

Investitia dumneavoastra

150 RON pt inscrieri pana la 13.12.2011
200 RON pt inscrieri dupa 13.12.2011
numarul de locuri este limitat

Contact, suport si inscriere Detalii suplimentare
Psiholog Ligia Nedelcu

ligianedelcu@yahoo.com

Detalii suplimentare

http://www.desprejesperjuul.blogspot.com

__________________

Dezvoltarea competentei relationale pentru profesionisti*

"Cand un copil nu mai vrea sa invete sau comportamentul sau devine destructiv, este de competenta dascalului sa caute ce a intervenit intre el si copil. Aceasta este atributia sa de dascal intai de toate, pentru a face invatatul posibil. Noi o numim competenta relationala si din pacate nu se preda in institutiile care pregatesc profesionisti."
(Jesper Juul und Helle Jensen - De la a fi ascultator la a fi responsabil)

Sa inveti cu un dascal poate fi un lucru greu. La fel de greu cum este deopotriva sa fii dascal si sa relationezi cu copii, parinti si colegi. Competenta relationala profesionala este capacitatea dascalului, sa "vada" fiecare copil in premizele lui si sa isi adapteze comporamentul sau la acesta, fara a-si parasi pozitia de conducere in clasa; in plus, este capacitatea si vointa dascalului de a prelua responsabilitatea asupra calitatii relationarii - etica sa pedagogica.
Summa competentei didactice si pedagogice si a competentei relationale ale unui pedagog decid asupra competentei sale profesionale generale.
Dezvoltarea competentei relationale a adultilor are ca rezultat concretizarea pozitiei de leader a pedagogului in relatia cu copiii, ajutorul in solutionarea conflictelor in relatiile cu copii, parinti si colegi, si totodata cresterea constiintei de sine a copiilor si inbunatatirea atmosferei in cadrul scolar.

Continutul workshopului - 18 ore:

Cele trei elemente de baza: profesionistul - relatia - copilul/colegul
Definitia relatiei: de la a fi ascultator la a fi responsabil
Definitia competentei relationale profesionale
Noua paradigma de a privi copilul - psihologia dezvoltarii copilului si neurobiologia
Importanta aspectului personal in cadrul profesiei
Echidemnitatea ca premisa a dialogului. Noi cai in rezolvarea conflictlor cu eleveii si parintii
Cum realizam cele mai bune premize pentru invatare si dezvoltare?

Trainer
Raluca Jacono - Viena

Consilier familial - formare cu Jesper Juul
Docent in competenta relationala pentru profesionisti - formare cu Helle Jensen
Trainer parental familylab.at
Regizor si pedagog teatru

Cand mancarea e o problema - dragostea trece prin burta!

2011-12-02T23:29:00.001+01:00

Sfaturi peste sfaturi: parintii din ziua de astazi inteleg mai multe despre alimentatie decat oricand. Reviste, expertize si studii ne-au oferit in ultimul deceniu un munte de informatii despre alimentatia sanatoasa.

Multi parinti isi fac griji ca copiii lor nu mananca sanatos. In realitate, e vorba de cu totul altceva - in spatele acestei probleme se ascunde dilema autoritatii parintilor - multi parinti se folosesc de argumentul alimentatiei sanatoase pentru ca se indoiesc de autoritatea lor personala. E o teama de luat in serios insa nu e un argument pentru a pune la indoiala competenta copiiilor de a sti exact cand si cata foame le e, ce are gust bun si ce nu.

Specialistii masoara succesul alimentar al parintilor in kilograme si calorii - eu, ca sustinatoare a familiei il masor in pastrarea bunelor relatii.

Deunazi cu fiica mea:

"Astazi am facut broccoli pentru ca imi place foarte mult. Pana acum l-ai refuzat, as vrea insa sa gusti si sa imi spui ce crezi.

Bleax.

Nu m-ai convins cu bleax. Vreau sa imi spui mai exact ce nu iti place.

Bobitele. Au gust amar pe limba.

Ok. Acum stiu ca nu-ti place broccoli, du-te la frigider, poate gasesti ceva care sa iti placa."

A manca impreuna nu e numai un ritual. A pregati impreuna mancarea si a o servi impreuna intareste legaturile familiale. Fetita mea mai mare, pe cand avea 3 ani, de fiecare data cand o chemam la masa spunea "nu mi-e foame" - joaca ii era mult mai importanta. La un moment dat am hotarat sa schimb strategia de a o invita la masa si am preferat in loc de "hai la masa" urmatoarele "masa e gata, esti binevenita sa stai cu noi la masa". Dura de obicei 3-7 minute, venea si manca ca un lup. Mancare e dragoste si dragostea e relationare.

Atunci cand e vorba de mancare, ganditi-va la copilul vostru asa cum ati relationa cu un prieten adult. Daca am un invitat la masa caruia nu-i place carnea, nu-l voi convinge care sunt beneficiile carnii ci ma voi stradui sa aflu ce ii place si poate, daca avem o relatie stransa de prietenie, ma va interesa si de ce refuza carnea.

Ce drept isi rezerva parintii cand declara "ce bun e" in numele copilului lor?

Copiii sunt de la nastere competenti si asta include ci perfecta lor capacitate de a sti cand si cata foame le e, ce gust le place si ce nu. Papilele gustative ale copiiilor sunt mult mai fine decat ale adultilor si preferinta gustului se schimba adesea de la o saptamana la alta.

E o idee excelenta, in joaca, sa invatam copiii sa "guste", sa denumeasca gusturi (fetita mea spunea mereu "are gust verde" sau "are gust lemnos") fara intentia pedagogica de a le umple stomacurile.

Ca societate, suntem in pozitia fericita ca aproape nimeni nu moare de foame!

Multi parinti vad in "masa" un fel de supraveghere a alimentatiei si educatiei copilului : cat a mancat, din ce si cum. Si tematizeaza (sau problematizeaza) prin asta cel mai firesc si fiziologic lucru din lume! E mult mai relaxant si mai productiv sa privim masa ca pe un teren in care avem ocazia sa comunicam, sa ne cunoastem si sa ne calibram unul pe celalalt.

Cu totii stim ca apetitul depinde de calitatea relationarii si de atmosfera din casa. Un parastas e cu totul altfel decat o masa de nunta!

E responsabilitatea parintilor sa decida ce se serveste la masa. Cat si ce mananca copiii din mancare e de competenta lor. Refuzul copilului poate fi baza unui dialog care sa intareasca relatia parinte - copil. Tot un dialog cu fiica noastra, intr-o perioada in care ar fi mancat numai pasta bolognese:

"Ce este de mancare?

Supa cu legume si pui.

Nu mi-e foame.

Vreau sa stiu daca nu ti-e foame sau nu ai apetit pentru supa?

Nu vreau supa.

Aha.

Da, nu-mi place supa. (impinge farfuria cu dezgust evident). Nici cercurile astea (grasimea ;O)

Ok. Acum stiu ce nu-ti place si vreau sa stiu ce iti place. Poate putem pregati ceva si pentru tine.

Paste cu carne, de paste cu carne am pofta.

Aha. Ghinion, n-avem. Du-te in bucatarie, poate gasesti ceva de mancare care sa iti placa. "

Si si-a luat: paine cu unt!

Conflictele familiale pe marginea mesei sunt un barometru pentru starea de spirit in familie la momentul respectiv. Atunci cand copiii refuza sa manance, mananca prea mult sau sunt foarte mofturosi - acest lucru spune mai multe despre disfunctionalitatea realtiilor interfamiliale decat despre relatia copilului cu mancarea!

Valorile personale ale parintilor sunt cele care le arata copiilor calea visavis de mancare si nu textele si maximele educative de genul "trebuie sa termini felul doi ca sa primesti desert" sau "nu e voie sa lasi in farfurie" sau "mananca cu tacamul". O valoare personala e de exemplu" vreau sa folosesti tacamul, imi trece apetitul cand mananci cu mana". Atunci cand parintii incearca sa "educe" la masa, pot fi siguri ca copiilor le trece apetitul!

Copiii adora sa ii ajute pe parinti la gatit. Nu numai sa se joace de-a gatitul cu vesela pausilor ci sa taie legume, sa amestece in oala cot la cot cu adultii. Gatitul impreuna e o sansa foarte buna de a imbunatati relatia cu copiii si nu numai: e terenul cel mai bun de a pregati copiii pentru viata. Si e unul din putinele terenuri posibile, in institutiile de invatamant si gradinite, copiii invata cum e sa fii copil. Acasa e bine sa invete cum e sa fii adult.

® Raluca Jacono 2011

Raluca Jacono este consilier famililal in reteaua internationala FamilyLab.

Despre de ce copiii devin tirani

2011-11-30T09:32:00.003+01:00

Darius are 6 ani si parintii lui sunt disperati. Darius e tipicul "tiran" al familiei: orice il poate face sa isi iasa din pepeni si nici o ciocolata din lume nu il alina.

Darius e in pericol, pentru ca atat la gradinita cat si la viitoarea sa scoala, pedagogii au recomandat parintilor sa il "testeze", sa il "terapieze" si asa mai departe in pofida inteligentei sale sclipitoare. De ce spun ca e in pericol, e ca, atat profesionistii cat si, din pacate familia sa privesc simptomele lui Darius ca fiind caracteristice pentru el. Chiar si mama sa, imi spune cu mare drag, ca e"micul meu tiran"

De ce ajung copiii sa devina tirani? Pentru ca nu le impunem destule limite? Pentru ca ne lipseste autoritatea sa preluam puterea sub orice chip? Pentru ca copiii din ziua de astazi sunt tot mai incapabili existential? Eu cred ca nu, desi aceste supozitii si multe altele le postuleaza Michael Winterhoff in cartile lui pe tematica tiranilor.

Din multe puncte de vedere in observatiile sale empirice, tind sa ii dau drept autorului psihoterapeut. Doar cu o singura mentiune ca vorbeste despre copil la modul izolat de sistemul familial si cauta cu tot inadinsul un vinovat pentru simptomele sale. Winterhoff are un marketing prost pentru titlul cartilor sale si exprimare nefericita pentru teza tiranilor sai. Pentru polemica sacrifica dimensiunea calitativa a muncii sale.

Tiranii nu se nasc tirani, tiranii se cresc. Acesti copiii sunt dupa mine pe nedrept numiti tirani - e simptomatica aceasta denumire pentru ca expune un punct de vedere foarte de sus, ierarhic si deloc empatic de a privi lumea. Desigur ca "micii tirani" sunt oroarea oricarui parinte, oricarui educator, oricarui loc de joaca etc.

Copiii "tirani" sunt copii insingurati, sunt copii care au material tot ce le trebuie si putin mai mult, sunt copii ai caror parinti se straduie din rasputeri sa le faca pe plac si spre surpriza lor fara izbanda - si nu pentur ca parintii nu ar fi ok ci pentru ca strategia lor nu e cea propice. "Tiranilor" le lipsesc parintii in carne si oase, autentici, care sa le vorbesca intr-un limbaj personal in loc de unul dascalesc (eu il numesc "automatul parental"). Cine e in centrul atentiei si al intentiei mereu e singur, si unii copii aleg strategia tiranului pentru a se elibera din centru si pentru a primi contact real cu parintii lor.

Cu atat mai mult si cu atat mai destructiv este sa adoptam strategiile winterhoffiene recomandate de corectie: sa impunem limite, sa redefinim reguli, sa acordam puncte si sanctiuni de gen dresaj etc. Nu am face altceva decat sa actionam dupa principiul "cui pe cui se scoate" si asta nu functioneaza in relationare. Catalogarea depinde foarte mult de toleranta sau intoleranta adultului.

Vrem o cultura educativa bazata pe obedienta, atunci teoria tiranilor e foarte propice. Vrem o cultura bazata pe responsabilitate si autenticitate, atunci e nevoie de multa munca. Si va doresc spor la orice ati alege!

® 2011 Raluca Jacono

Despre cum ne invatam copiii sa imparta

2011-11-25T06:33:00.003+01:00

Exista in gandirea noastra o traditie: ca cei care impart sunt "altruisti" iar cei care prefera sa tina pentru ei sunt "egoisti". E un motor al generatiei mele sa ne "invatam" copiii sa fie sociabili si sa fie altruisti (speculez aici ca un asemenea motor e alimentat indestul si de trecutul nostru comunist).

Copiii se nasc sociali si sunt de la nastere pregatiti sa coopereze cu adultii care ii ingrijesc. In asta consta competenta lor. Vechea traditie educationala si psihologica (care insa e inca actuala in facultati, in educatie si in mentalitatea multora din noi) se alimenta din premisa (falsa!) ca copiii se nasc asociali si trebuie educati. Pe baza acestei premize si traditia educationala catastrofala de pana acum. Nu insist aici pe sursele schimbarii acestei paradigme, le-am amintit in nenumarate randuri.

Revenind la "trebuie sa invatati sa impartiti. Deunazi, la groapa cu nisip, fetita mea mai mica a luat masinuta unui baietel si se juca cu ea. Baietelul a vazut-o si a venit spre ea incercad sa o recupereze. N-am intervenit, dar mama baietelului a dat imediat drumul robotului parental "las-o si pe ea sa se joace, vezi ca e mai mica decat tine". Ce a urmat nu e relevant, plansul baietelului, seninatatea fiicamii inapoind jucaria si zambetele de complezenta ale mamicii "sociabile"

Preconceptia e ca "daca nu imparte va deveni egoist". Si e o preconceptie. Egoisti devin copii a caror empatie innascuta se atrofiaza pentru ca parintii nu se pot decide sa fie credinciosi copiilor lor, sa empatizeze cu ei. Asta nu inseamna sa excludem nevoile celor din jur, ca adult am perspectiva asupra complexitatii situatiei si pot decide: vreau sa fiu credincios nevoilor mele/ale copilului sau vreau sa imi pastrez fata sociabila si acceptanta altora. Ambele sunt legitime si dupa caz de preferat. Ce e ilogic e sa ascundem dorinta noastra pentru acceptanta celorlalti sub scoarta "educarii"copilului.

De aceea, din cand in cand imi fac bine mie punandu-mi intrebarea, de ce am facut/spus asta, pentru copil sau pentru a-mi lustrui imaginea in fata altora?

Daca mamica respectiva ar fi spus: "lasa masinuta fetitei, imi e important sa nu ma blamez" (din ce motive whatever) copilul ar fi cooperat imediat.
Mamica respectiva a preferat insa sa rumege litania de generatii "fii dragut, fii asa sau pe dincolo" impachetat in explicatia educativa de a creste un copil sociabil si a-i arata respectul fata de cei mai mici (cu subtextul aferent "asa cum te comporti tu ma blamezi si trebuie sa fac ceva cu tine ca sa nu imi strici imaginea")
Manipularea de genul asta doare pur si simplu.

Pentur ca, daca ne gandim la noi adultii e absurd: sa vina vecinul si imi ceara cheia masinii iar sotul meu sa stea cu degetul ridicat si sa imi spuna "trebuie sa imparti, fii draguta". Ca adult pot imparti cu altii doar atunci cand stiu ca e ok sa decid eu daca impart sau nu. Si ca daca ma decid sa nu o fac nu voi fi sanctionata cu nimic. Nu putem spune din tot sufletul DA comunitatii daca nu avem voie sa spunem NU. Iar educatia in sensul asta incepe acasa, inca din fasa. Si cu responsabilitatea parintilor.

Pentru mine e o valoare sa am copii empatici, sociabili si gata sa ajute atunci cand e cazul. Decisiv e pentru mine insa cum ajung copiii sa se dezvolte astfel (ca de sunt, sunt asa de la nastere: empatici si sociali).

Asta seara, fetita mea mai mare manca paine cu miere si cea mica a venit si i-a cerut sa-i dea si ei. Cea mare, m-a privit intrebatoare si, non verbal cu dilema ei, mi-a intins felia ei de paine. Am luat-o, am rupt-o in doua si i-am dat amandoua bucatile inapoi. Abea dupa am constientizat ca, reinapoindu-i bucatile, i-am lasat decizia daca vrea sa imparta sau nu. Nu m-a mirat ca i-a dat o bucata surorii ei. Dar nu m-ar fi mirat defel sa fi mancat ea ambele bucati. Si toate astea fara nici un cuvintel si fara nici o dascaleala (imi salveaza mie ca mama o groaza de energie!)

© Raluca Jacono 2011

Despre medicamentul stressului cotidian

2011-11-24T11:56:00.001+01:00

E o tehnica de meditatie foarte eficienta, copiii mei au invatat-o si ei deja prin exemplul mamei lor.

Poate va inspira!

Cu drag, Raluca

Despre cum sa iti intelegi copilul

2011-11-21T07:30:00.003+01:00

Cum sa iti intelegi copilul? E o intrebare legitima venita din partea multor parinti motivati sa cultive o relatie buna cu copiii lor.

Fara doar si poate Sigmund Freud si psihoanaliza sa au meritele istorice necontestate. Ceea ce insa gasesc eu mai putin salutabil e faptul ca, circa un secol dupa aparitia psihoanalizei, cu totii parem sa manifestam un "complex": al dragostei prin "intelegere".

Eu (si experientele mele de viata, sentimentele mele) sunt unice. Ale tale sunt la fel de unice. Cu totii suntem, prin unicitatea noastra, singuri si singulari. Premiza relationarii e dupa mine nu cum sa il inteleg pe celalalt ci ce pot face ca singularitatea noastra sa nu ne insingureze? De inteles, in sensul intelectual al cuvantului, n-o sa intelegem in totalitate pe nimeni niciodata. Nici chiar pe noi insine. Si e good news, pentru ca nu e necesar.

Alternativa "intelegerii" e empatia. Empatia nu e conditionata de intelect si nici nu cade victima intelectualizarii (aici nu neg importanta intelectului in relatia consilier-pacient de pilda, insa NU in relatiile de dragoste la care ma refer eu aici).

O familie* in care tatal merge la servici si mama e acasa cu fetita (4 ani). Fetita e foarte atasata de tatal ei si in momentul respectiv tatal ei era absent fizic in viata ei (pe o perioada limitata si datorata unui proiect in strainatate). Fetita a inceput sa se manifesteze cu plans puternic inainte de culcare si imediat dupa ce se trezea.

Mama ma contactase cu intrebarea cum sa fac sa o inteleg de ce e atat de trista? Mi-e teama ca e traumatizata de absenta tatalui.

I-am raspuns Defel. Nu e nimic de inteles. Fetita e trista. Punct. De ce se simte trista nu schimba nimic in starea ei. Si nici speculatiile n-o ajuta.

Si ce sa fac cu ea?

Nimic special. Sa-i fii recipient in care sa isi poata depune tristetea

Cum?

Gandeste-te la un lucru trist, la o melodie care te intristreaza, la un dor al tau ascuns, la orice te poate intrista si ramai acolo.

Si?

Atat, fii cu ea si nu schimba nimic atunci cand e trista. Las-o sa se cosume fara insa a o lasa singura.

Si sa nu fac nimic?

Nu. Sa nu faci nimic. Nu atunci cand plange.

Si altadata?

Altadata, cand va jucati sau va simtiti bine impreuna, ii poti spune ca "vezi" tristetea ei. Nu trebuie sa o intelegi sau sa o analizezi ca sa-i fii aproape. Spune-i "vad ca de cateva saptamani esti trista si plangi la culcare. nu stiu exact de ce e asa insa stiu ca nu e frumos cand esti asa de trista si de singura". Si iar, lasa degetele de pe a face neaparat ceva pentru ea sau de pe a intelege neaparat de ce si astepta sa vezi ce se intampla.

Dupa 3 saptamani mamica respectiva mi-a scris urmatorul feedback: Mi-a fost foarte greu sa ma focusez la moment si sa fiu empatica. Dar dupa cateva incercari am reusit sa nu ma mai gandesc la viitor si m-am asezat langa ea atunci cand a avut o criza de plans. Am vrut sa o imbratisez dar m-a respins asa ca am stat pe marginea patului si am ascultat-o cum plange. Si m-am simtit si eu trista, mai ales sa o vad pe ea asa de trista. Am repetat, cateva seri la rand pana cand ea m-a rugat sa ii tin o mana pe spate atunci cand plange! M-am bucurat ca pot face ceva :O) A trecut destul timp pana cand am putut vorbi cu ea despre faptul ca vad ca e trista. Si in momentul in care am vorbit despre asta a inceput sa plangem amandoua si ne-am imbratisat. A fost dureros si frumos in acelasi timp si de atunci merge in fiecare seara la culcare si se trezeste dimineata fara crizele ei de plans. Multumesc.

* publicat cu acordul familiei

A intelege cauzele unui comportament (de cele mai multe ori cauzele sunt doar explicatii date de cei din afara si prin explicatiile respective vor sa isi exprime in fond neputinta de a schimba ceva) nu ajuta deloc ca acest comportament sa se modifice. De multe ori aud adulti vorbind despre copiii lor si explicand lucruri aflate in capul lor si despre care stiu exact ca, copiii pur si simplu nu gandesc asa. De curand o educatoare de gradinita, visavis de agresiunea unui baiat "clar ca e asa, maica-sa e gravida" De unde si pana unde ne luam dreptul de a explica pe cineva inauntrul caruia n-am fost niciodata? Mi se pare un mod foarte arogant de a relationa. Mai ales ca n-a vorbit nimeni direct cu baietelul despre starea lui dar s-au speculat o groaza de idei pe tema agresiunii lui.

Dar atunci? Ce ne ramane de facut? (adultii au o sete de nestins in "a face" ceva cu copiii lor, mai ales atunci cand acestia sunt tristi).

Nimic. Pentru copiii mici, pana la 4-5 ani, e destul acompaniamentul empatic, denumirea si recunoasterea sentimentelor de moment. A ramane in momentul de fata e unul din cele mai grele lucruri pentru un adult si unul din cele mai firesti pentru un copil. Va dau un exemplu:

O fetita sa juleste la un genunchi si plange. Vine la mama cu rana si plange.

Varianta 1 - catapultarea in viitor

Lasa ca trece. Pupa mama si trece. Hai sa iti punem un plasture, nu mai plange. (tradus in sufletul unui copil asta inseamna "ceva nu e in regula cu mine cand plang sau cand ma lovesc. atunci cand ma doare ceva mama mea e nefericita" Asta se intampla atunci cand adultul nu e inca impacat cu propria sa durere si focusul e pe trairea mamei mai degraba deact pe trairea fetei!)

Varianta 2 - rascolirea trecutului si cautarea vinovatului

Vai de mine, cum ai reusit sa te lovesti in halul asta? Hai la mama sa te pupe, si povesteste-mi cum s-a intamplat. (acelasi mesaj de "neregula" sau de "cat de neindemanatica poti fii sa te lovesti astfel!" - critica si focusul e iar pe mama, pe nefericirea ei de a avea un asemenea copil)

Varianta 3 - varianta de moment, empatica

Ooooo, ce rana urata. Daca m-as lovi si eu ca tine as plange cu siguranta. (si atat, pana se consuma momentul - focusul e pe trairea copilului)

Copiii se descurca de minune si singuri atunci cand le merge bine dar au nevoie de parinti capabili de empatie atunci cand nu le merge bine. Cu siguranta ca nu au nevoie nici de un minipsihoanalist, nici de un judecator, nici de mila nimanui si nici de un miniintelectual care sa le reflecteze la rece starea.

Hai, ganditi-va bine, cand ultima oara v-ati simtiti tristi, enervati, insigurati etc. de ce ati avut nevoie? De cineva care sa va "inteleaga" si sa va talmaceasca motivele starii sau de cineva care sa va "ia la cunostinta" asa cum sunteti pe moment fara sa vrea arzator "sa va repare"?

Eu una optez pentru varianta de acompaniament empatic. Nu am nevoie de mila, compatimire, de explicatiile altora. Dar am nevoie de cineva care sa ma "vada" asa cum sunt eu, indiferent de "de ce sunt asa".

Cum vedeti voi lucrurile?

Despre pedepse, recompense si consecinte

2011-11-18T12:09:00.004+01:00

Am mai scris in cateva randuri aici dar pentru ca e o tema pe care au mentionat-o mai multi cititori vreau sa fac un mic rezumat despre ce cred eu despre pedepse (fie ele verbale, corporale, sub forma "consecintelor" etc.).

Cred ca pedeapsa, privind din perspectiva adultului, inseamna tradus: neputinta. Nu condamn nici un parinte care crede ca trebuie sa recurga la pedepse. O face pentru ca e de credinta ca, altfel nu poate avea nici o autoritate sau putere asupra copilului si copilul nu invata nimic fara o pedeapsa. E motorul care a format credintele despre educatie si care mai functioneaza si in ziua de azi pe alocuri.

Dar consecintele? Atunci cand mezina mea se joaca pe scaun si sare, si eu ii spun "daca continui sa te joci asa, vei cadea si te vei lovi!". Si ea cade si se loveste. Asta e o consecinta. Podeaua i-a dat o lectie perfecta despre gravitatie si consecinte.

Daca i-as spune: "Daca nu te opresti din sarit nu mai primesti desert", asta e o pedeapsa.

Parintii care considera ca trebuie sa le arate copiiilor care este consecinta actiunilor lor trebuie sa diferentieze foarte bine, daca in spatele consecintei (logice) nu se ascunde dorinta de manipulare, o pedeapsa sau pur si simplu o ilogica.

In gandirea opusa, multi parinti cred ca o strategie buna este sa laude, sa recompenseze si sa puncteze pozitiv educatia copilului. Dupa mine, e absolut in regula sa laudam / recompensam copiii pentru o parte din performantele lor. Asta ii face pe copii fericiti si atunci in creierul lor se varsa endorfine, o substanta care face pentru un moment scurt sa ne simtim bine. Pe termen lung insa, endorfina creeaza dependenta.
De aceea nu sfatuiesc defel sa laudati copiii pentru ceea ce este normal: mersul la toaleta, imbracat, joaca cu alti copii, salutul, mancarea, temele de casa etc. etc. Si mai ales sa nu ii laudati pentru a folosi lauda ca pe un instrument de conditionare si control al copilului deoarece aceasta ii impiedica pe copii sa dezvolte un simt bun al sentimentului de sine.
In loc de a lauda, ii puteti da copilului un feedback personal. De exemplu: "ma bucur mult cand vad ca iti iese sa te harjonesti cu alti copii, fara sa ii lovesti". Sau "ma bucur din suflet ca desenele tale devin tot mai clare si mai frumoase". Dar si: "Termina, asta ma scoate din sarite"

Daca sunteti atenti la asemenea diferentieri, atunci veti folosi recompensa / lauda exact pentru scopul pe care il are: pentru a creste increderea in sine a copilului. Cu totii avem uneori nevoie de asta.

A lauda insa, nu este defel calea prin care putem ajuta copilul sa isi creasca respectul de sine, constiinta de sine sau nu e defel calea de a-i intermedia dragostea noastra!

Adesea parintii cred ca trebuie sa imparta pedepse pentru ca nu se stiu ajuta altfel. Consider ca parntii trebuie sa clarifice in primul rand ce scop vor sa ajunga in educarea copiilor: vor ca copilul sa invete sa respecte limitele fiecarui individ, regulile si valorile din familie? - doar atunci va invata sa se comporte respectuos cu altii in societate - sau vor ca copilul lor sa se teama de pedeapse (fie ele si asa zisele "pedepse usoare": lipsa de atentie, televizor, dulciuri etc) - atunci va invata sa se teama de cei care au putere mai mare decat el insusi.

Ce poate face un parinte care simte neputinta respectiva si are impulsul de a reactiona pedepsind? Am intalnit o mamica care era extrem de furioasa pe fiul ei care zgariase o masina pe strada. I-a spus "imi vine sa te bat sa te usuc, dar n-o fac. Prefer sa incerc sa ma calmez si sa discutam apoi in liniste". Si copilul nu se simte bruscat, e ok sa vorbim asa cu copilul nostru? Dupa mine, copilul invata 3 lucruri importante:
1. Am trecut limitele mamei mele si ea a reactionat aparandu-le
2. Nu sunt eu de vina pentru reactia mamei pentru ca nu m-a invinuit de nimic si
3. Am exemplul adultului care isi constientizeaza neputinta si incearca sa o corecteze cautand modalitati noi.
E ok sa vorbim asa, e un limbaj foarte personal, autentic si nu pune vina pe nimeni!

Ce poate face un parinte care simte impulsul de a pedepsi? Incercati sa va exprimati neputinta de a reactiona momentan. Cu asta dispare si impulsul de a "trebui" neaparat sa detineti puterea. Si paradoxal, puterea va revine instant.

Ambele scopuri impreuna sau sunt imposibile!

© Raluca Jacono 2011

Despre ce poti face cand ai probleme cu copilul tau

2011-11-17T00:16:00.005+01:00

1. Majoritatea conflictelor dintre parinti si copii se nasc datorita calitatii interactiunii dintre cele doua parti. E de responsabilitatea adultilor, sa imbunatateasca calitatea interactiunii atunci cand se nasc probleme sau disarmonie.

2. Nu e deloc inteligent sa va focusati asupra problemei in sine. Cercetati mai degraba interactiunea voastra zilnica, si considerati urmatoarele puncte:

Iti rezervi destul timp (cel putin 1/2 de ora) pe zi pentru a fi impreuna cu copilul tau dupa premisele si nevoile sale?
Copilul tau primeste de la tine afirmatii clare, personale?
Cat de des pretuiesti bucuria, trairile si calitatile pe care copilul le aduce vietii tale?
Cat de des te gandesti la copilul tau ca fiind o "povara" sau o "greutate" sau un factor iritant al vietei cotidiene?

3. Asculta-te pe tine atunci cand ii vorbesti copilului tau si gandeste-te cum te simti tu atunci cand o autoritate draga tie iti vorbeste la fel. Copilul tau poate foarte bine trai experienta frustrarii, agresiunii, iritarii tale, nu e nimic rau in asta. Responsabilitatea sau vina pentru sentimentele tale nu le are insa niciodata copilul ci intotdeauna adultul!
4. Gandeste-te bine cum te simti tu momentan si cum e relatia momentana in casa intre adulti.
5. Controleaza sa vezi cum se simte copilul tau in institutia educationala.
6. Cand problema s-a rezolvat, e o idee excelenta sa "sarbatoriti" asta, de pilda luind impreuna masa, stand impreuna relaxati. Povesteste-i copilului tau ce ai invatat din problema respectiva si multumeste-i scurt si clar pentru aportul sau.

In fiecare familie exista conflicte. Conflictele care nu se rezolva revin sub forma de probleme. Aceasta inseamna ca ele revin in intervale tot mai scurte de timp si au influenta negativa asupra atmosferei familiale. Nici o familie nu poate evita conflictele sau problemele!
Majoritatea isi dau tot posibilul sa se comporte cat mai bine, cei mai multi parinti insa au sentimentul ca ceea ce fac nu e destul. Nu exista nici un motiv insa sa va simtiti de aceea vinovati. Acest sentiment poate fi punctul de pornire pentru a incepe sa preluati ca adulti mai multa responsabilitate personala in relatia cu copilul. Viata impreuna cu copiii este un proces reciproc de invatare, in care adultul are cârma in maini.
In acest fel poti face loc cresterii tale personale si copilul tau te are drept model si invata de la tine sa se comporte responsabil fata de ceilalti.

Daca dupa mai mult timp dupa ce ai apelat la aceste ganduri si problemele persista e foarte competent sa ceri ajutor sau inspiratie din afara.

© familylab

Copilul trist si gandurile unei mame care isi reia serviciul...

2011-11-13T11:14:00.007+01:00

Gandurile unei mame care se va desparti pe perioade mai lungi de copilul ei si isi va incepe activitatea profesionala. Cu acordul Cristinei, public dialogul nostru prin mail:

Draga Raluca,

Am descoperit de curand blogul tau si mi-a placut foarte mult modul in care abordezi anumite aspecte cu care ma confrunt si eu.

Situatia mea este urmatoarea: Am un copil de 1 an si 10 luni cu care am stat acasa pana acum, desi merge la gradi de la 1 an si 8 luni. Luna urmatoare voi participa la un curs in alt oras care va dura 2 saptamani iar el va ramane cu tatal, urmand ca in week-end sa vina o bunica sa le gateasca/spele etc.

Bunica nu locuieste in acelasi oras cu noi deci nu e o prezenta foarte comuna, la fel unchii care au sarcina sa-l ia de la gradi in 4 zile in care tati are programul mai lung decat al gradinitei.

Intrebarea este: ce sa fac (si cum sa fac) sa inteleaga ca aceasta situatie este provizorie, ca urmeaza sa ma intorc la un moment dat si bineinteles sa nu sufere de dorul meu? Sper sa-mi raspunzi la aceste nelamuriri pentru ca mai am si altele :).

Multumesc mult,

Cristina

Draga Cristina,

ma bucur ca ceea te scriu pe blog te poate inspira.

Privitor la intrebarea ta, ideea mea e sa vorbesti cu el despre cum te simti tu visavis de despartirea de el. Vorbeste-i atunci cand esti in contact cu parerea de rau ca vei pleca. I-as spune de exemplu "ma doare ca va trebui sa ne despartim pentru urmatoarele zile si sper sa ai in jurul tau oameni dragi care sa te mangaie daca vei fi trist". Si atat.

Din cate simt eu prin ceea ce citesc, baietelul vostru are parte de o mana de oameni dragi si care se ocupa bine de el . A fi trist pentur ca mama ta nu e e acasa e trist - insa nu e traumatizant (daca asta e teama ta!) Baietelul tau e destul de mare sa se poata desparti de tine o vreme si prea mic sa inteleaga ca te vei intoarce in doua saptamani. Fii cu el in "aici si acum" fara sa trebuiasca sa "faci" ceva cu sau impotriva tristetei lui.

Daca poti trece peste durerea ta de a-l "parasi" o vreme, atunci vei fi mai libera sa ii lasi si lui spatiu pentru durerea lui de a fi despartit de tine o vreme. Experienta frustrarii asteia poate fi benefica pentru el atata timp cat poti pleca cu constiinta impacata.

Aici as sta de vorba cu sotul tau, daca poate si el sa suporte ca baietelul va protesta sau isi va manifesta inconfortul ca mama nu e acasa. Tot ce are nevoie cel mic e de un tata care sa se aseze langa el, sau sa il ia in brate si sa-i spuna: "da, e greu cu femeile cand sunt acasa si e si mai greu cand pleaca" Si sa poata sa ii stearga lacrimile si sa-l invite la o ciocolata calda dupa aia.

Daca vrei un sfat pentru sotul tau e sa nu incerce sa ii "anestezieze" durerea distragandu-i atentia cu "hai nu mai plange hai sa ne uitam la desene animate" de pilda dar nici sa nu il lase singur cu tristetea lui (desigur daca ea se manifesta, se poate ca nu va reactiona deloc decat im momentul in care te vei intoarce!)

Sper ca ma intelegi ce vreau sa spun: cel mai bun lucru e sa fii empatica cu tatal, cu baietelul si cu tine. De suferinta nu il poti scuti si isi are si ea rostul ei! Doare mai tare atunci cand nu ne vede nimeni ca ne doare decat atunci cand o putem imparti cu cei dragi.

Sper ca poti lua ceva din raspunsul meu. Cu drag,

Raluca

Draga Raluca,

Vreau sa-ti multumesc din suflet pentru raspuns si mai ales pentru faptul ca ti-ai facut timp sa-mi raspunzi personal.

Probabil ca ai intuit mai multe decat am scris, in primul rand ca de aceasta despartire mi-e teama mai mult mie. Situatia este insa ceva mai complexa. Dupa atat timp in care am fost permanent alaturi de el, aceasta plecare destul de lunga il va scoate din rutina. Problema mai mare este ca din ianuarie eu voi reincepe serviciul, serviciu care se afla in alt oras (la 120km de Bucuresti). Ca principiu am convenit sa fac naveta zilnic dar stiu ca pot aparea probleme si stand peste program n-as mai ajunge in timp util sa-l vad si sa ma joc cu el (iar dimineata plec mult inainte sa se trezeasca). Ceea ce vreau insa sa-l fac sa inteleaga este ca acele lipsuri de o seara nu vor fi la fel de lungi ca aceasta plecare...

Sigur ca stii cum se spune, one at the time, sa vedem cum iesim din situatia asta si apoi vedem cum rezolvam si ce mai apare. Asa ca o sa mai apelez la experienta, cunostintele si bunavointa ta si mai tarziu :).

Raspunsul tau l-am forwardat sotului care-ti transmite complimente pentru felul cum ai surprins esenta si-ti multumeste ca te-ai gandit si la el. (Si m-a complimentat si pe mine ca m-am gandit sa intreb pe cineva calificat).

Inca o data iti multumesc si iti doresc o zi cu mult soare!

Cristina

Draga Cristina si familie

iti inteleg grija pentru ce va urma si cum se vor desfasura noile voastre rutine din familie odata cu serviciul tau. E dilema tuturor mamicilor care isi reincep activitatea profesionala. Copiii sunt dispusi sa coopereze cu orice situatie noua in familie, atata timp cat adultii nu simt constiinta incarcata pentru deciziile pe care le-ati luat.

Sunt in asentimentul tau, sa discutam despre lipsa de armonie daca va deveni actuala in familia voastra. Despre profilaxa disarmonieni nu stiu prea multe dar stiu ce puteti face atunci cand va aflati in mijlocul ei ;O)

Iti tin pumnii pentur cursul tau, te admir pentru perseverenta si decizia de a te dedica meseriei si de a fi mama in acelasi timp, lucru care nu e imposibil. Nu e deloc usor sa le impaci pe amandoua dar e o constelatie rezervata doar femeilor puternice ca si tine.

Salutari sotului tau, sunt in asentimentul lui, ca e foarte competent sa intrebi atunci cand nu stii mai departe.

Cu mare bucurie ca v-am putut ajuta sa clarificati putin,

Raluca

Lectura "Copilul este competent" al lui Jesper Juul

2011-11-12T15:25:00.003+01:00

Cine doreste sa citeasca Copilul este Competent de Jesper Juul in limba engleza sa imi scrie un mail

raluca.jacono(at)familylab.at

si trimit cartea gratuit!

Despre un elev energic si dilema dascalului

2011-11-09T12:22:00.003+01:00

Am fost rugata sa ajut o invatatoare (o numesc aici Janna) in dilema ei. Va redau pe cat posibil dialogul nostru.

Despre ce vrei sa vorbim?

Am un baietel, Niels, in clasa si nu stiu ce sa fac cu el. Imi place mult dar e indisciplinat si deranjeaza mereu clasa. Acasa e destul de cuminte insa de catva timp incepe sa planga seara, nu mai doarme si pare deprimat. Parintii m-au intrebat si ei ce se intampla cu el dar sincera sa fiu nu stiu ce sa le spun. Le-am spus ca probabil mai are nevoie de timp sa se obisnuiasca cu noii colegi insa nu cred ca e raspunsul potrivit. As vrea sa stiu ce pot face cu el, nu sunt adepta pedepsei sau dojenii dar nici sa ii dau puncte recompensa cand e cuminte. Ce pot face? Vorbeam cu parintii lui ca poate ar fi bine sa vorbeasca psiholoaga noastra cu el, insa nu sunt sigura.

As vrea sa stiu cum te simti tu cand relationezi cu el?
Din ce in ce mai iritata. Simt ca il plac, e un baiat frumusel insa ma zapaceste. Cateodata imi vine sa strig si sa il dau afara din clasa. Sau imi vine sa ma ascund eu, sa plec.

In momentul in care iti vine sa pleci, ce simti?

Furie. Ma infurii pe el ca nu asculta. Ma infurii ca dupa ce parea ca e de acord sa se tina de cuvant sa faca execitiul pe care l-am cerut, incepe iar sa deranjeze in clasa. Si unii copiii se tin la distanta deja de el, pentru ca ii deranjeaza in timpul orelor in care trebuie sa lucreze independent. Pare hiperactiv, neconcentrat.

Putem vorbi mai exact despre furia ta? Unde o simti exact in corp?

Da. Ma infurii si o simt in stomac. (isi pune mainile pe stomac). Vine din maruntaie. (Pauza in care remarc ca e in contact cu furia ei)

Da o pot vedea. Pare o durere puternica pentru tine.

(plange) Da. Ma doare ca nu il pot ajuta. Atunci cand deranjeaza stiu ca pot face ceva pentru el dar nu stiu ce. Vreau sa fiu buna, vreau sa fiu empatica insa nu stiu cum. Ma doare si asta ma infurie. Impotenta asta ma infurie. Vreau sa fiu altfel decat dascalii pe care ii cunosc.

Il vad pe Niels ca se necajeste cand alti copii pot mai multe decat el, nu e un elev briliant. Si nu stiu cum sa il ajut decat sa il pun la mai multe teme. Si asta il face si mai nefericit.

Da. Vad ca ii intelegi felul de a simti in relatie cu tine. Continua. Vorbeste-mi despre el, ce crezi ca simte el?

Cred ca ii e greu. Nu poate la fel de multe ca ceilalti copii, care unii sunt mai mici decat el. Se simte inferior. A realizat asta si mi-a spus "eu nu pot sari pe trambulina la fel de bine ca si Jan care e mai mic decat mine". I-am citit disperarea in ochi (plange) dar n-am stiut ce sa ii spun. Sa ii spun ca "da, intr-adevar, esti mai inapoiat decat ceilalti?" (Plange inca si o las sa se linisteasca)

Janna, poti sa iti imaginezi acum situatia pe care mi-ai descris-o? Ca Niels vine si iti spune despre ce nu poate face?

Da.

Si iti poti imagina ce faci tu in situatia asta?

Cred ca vreau sa ma asez langa el si sa il mangai, sa ii spun sa nu mai fie suparat ca totul va fi ok, dar stiu ca nu e asa.

Ok. Iti poti imagina sa FII cu el in loc sa FACI ceva pentru sau cu el? Iti poti imagina sa suporti durerea ta si in acelasi timp durerea lui? Doar atat, fara a schimba ceva?

(Plange din nou) Greu. Imi e greu. Dar cred ca pot. Inteleg ce vrei sa spui.

E ok. (iar, o las sa se linisteasca putin) Facem un dialog acum in care eu sunt Niels, si iti spun despre lipsa mea de putere. (Pauza)

(Eu in rolul lui Niels): Janna, ceilalti copii pot mai multe decat mine si nimeni nu vrea sa se joace cu mine (o spun cu o voce autentic trista si cautatoare de recunoastere pentru durerea mea)

Janna ma priveste lung (pe mine ca Niels) si imi intelegatoare pune o mana pe umar. (catre mine-Niels:) Asa e.

Janna catre mine-Raluca: Si asta e destul?

Pentru inceput e destul. Important e sa fii tu in prezent, sa nu te gandesti la ce trebuie sa ajuti si sa faci ci la ce este. Recunoaste-i lui Nils starea pe care ti-o destanuie si pe care ai intuit-o din comportamentul lui disturbant. Recunoaste-o si ai in primul rand grija de tine, investigeaza-ti sentimentul tau cum poti sa faci sa il vindeci asa incat sa poti suporta durerea lui Niels fara sa o schimbi. Poate te ajuta sa mai vorbim o alta data noi doua despre durerea ta, sau poate vrei sa vorbesti cu psiholoaga scolii despre asta. E decizia ta.

Si ce sa le spun parintilor?

Nimic. Sa le spui ca iti dai silinta sa ai o relatie buna cu el. De la parinti poate primeste exact ce primeste de la toate persoanele care il iubesc inf amilie "Niels, nu-i nimic, nu te intrista, intr-o zi vei putea si tu etc." Tocmai de aceea te-a ales pe tine sa ii fii oglinda, pentru ca simte ca ai puterea de a tolera putina frustrare.

Suntem gata?

Da.
_________________
Feedbackul Jannei a fost: la momentul oportun l-am abordat pe Niels asa cum am facut-o in sendinta noastra. Am simtit un ping pong continuu intre dorinta de a fi cu el si cu sentimentele lui si propriile mele ganduri si sentimente. Dar cred ca mi-a reusit bine, de atunci Niels e mult mai relaxat in clasa si vine des sa se aseze langa mine si efectiv sa stea langa mine. Cu parintii n-am vorbit, le-am spus doar ca Niels e mult mai bine in clasa si ca e mult mai cooperant.

_________________

Dialogul nostru a durat circa 20 de minute! Nu cumpar gogosile ca dascalii nu au timp sa relationeze cu fieacare copil in individualitatea lui. Mai degraba ii inteleg pe cei care spun asta - nu au invatat cum se poarta un dialog echidemn. Insa pe termen lung, e mult mai sanatos, mult mai ieftin pentru tot sistemul scolar si de sanatate, sa ne luam astea 20 de minute de autoreflexie.

Aici e pauza publicitara: va invit la workshopul meu despre Dezvoltarea competentei relationale.

® Raluca Jacono 2011

Despre sistemul scolar, scoala si scolire

2011-11-09T09:43:00.000+01:00

Cei care ma cunosc stiu ca nu reprezint nici o idiologie scolara. Nu cred ca scolile asa zise alternative sunt mai bune decat cele de stat, sau ca vreo metoda educativa ar fi mai buna si alta mai proasta - orice "metoda" care devine centrul activitatii scolare impinge copilul sa fie obiect si, in loc de o relatie subiect-subiect, relationarea devine nedemna: subiect - obiect.

Fara doar si poate dascalii din orice "sistem" au ca scop manipularea copilului. Chiar si ideologia invatatului asa zis liber sau autoresponsabil are un scop. Toata educatia inseamna manipulare si nu e nimic rau in asta atata timp cat toate partile isi pastreaza demnitatea.

Vreau sa lucrez si cu scolile din Romania nu pentru a misiona in vreun fel. Ci pentru a arata ca sistemul il fac oamenii si oamenii sunt umani, chiar daca sistemul nu e. Din experienta, am gasit portite minunate de umanism profund in circumstante foarte antiumane, asta ma face sa cred in samburele care poate incolti oriunde.

Un exemplu extraordinar e dascalul asta japonez, in sistemul scolar "clasic" care creste copiii in sensul subordonarii. Si totusi, se poate...

Mai departe, un video cu Jesper Juul la conferinta pentru directorii de scoala, vorbeste despre munca noastra in scoli, focusata pe competenta relationala.

Workshop pentru educatori, invatatori si profesori

2011-11-07T13:51:00.007+01:00

Caut institutii partener interesate sa gazduiasca si sa organizeze in Romania workshopul "Competenta relationala pentru profesionisti". La Viena si Salzburg lucrez cu institutii precum centre de consiliere, institutii de educare a cadrelor didactice, gradinite si scoli. Ma bucur foarte mult sa pot prezenta aceasta munca si in Romania!

Dezvoltarea competentei relationale

Workshop pentru profesionisti*

(Jesper Juul und Helle Jensen - De la a fi ascultator la a fi responsabil)

Sa inveti cu un dascal poate fi un lucru greu. La fel de greu cum este deopotriva sa fii dascal si sa relationezi cu copii, parinti si colegi. Competenta relationala profesionala este capacitatea dascalului, sa "vada" fiecare copil in premizele lui si sa isi adapteze comporamentul sau la acesta, fara a-si parasi pozitia de conducere in clasa; in plus, este capacitatea si vointa dascalului de a prelua responsabilitatea asupra calitatii relationarii - etica sa pedagogica.

Summa competentei didactice si pedagogice si a competentei relationale ale unui pedagog decid asupra competentei sale profesionale generale.

Dezvoltarea competentei relationale a adultilor are ca rezultat concretizarea pozitiei de leader a pedagogului in relatia cu copiii, ajutorul in solutionarea conflictelor in relatiile cu copii, parinti si colegi, si totodata cresterea constiintei de sine a copiilor si inbunatatirea atmosferei in cadrul scolar.

Continutul workshopului - 18 ore:

· Cele trei elemente de baza: profesionistul - relatia - copilul/colegul

· Definitia relatiei: de la a fi ascultator la a fi responsabil

· Definitia competentei relationale profesionale

· Noua paradigma de a privi copilul - psihologia dezvoltarii copilului si neurobiologia

· Importanta aspectului personal in cadrul profesiei

· Echidemnitatea ca premisa a dialogului. Noi cai in rezolvarea conflictlor cu eleveii si parintii

· Cum realizam cele mai bune premize pentru invatare si dezvoltare?

Metodica workshopului:

· Expunere teoretica

· Exemple

· Exercitii de dialog

· Exercitii si exemplificari cu roluri

· Reflectare in grup

· Exercitii de concentrare si atentie: meditatie, introspectie si miscare
OOrganizarea Workshopului

· maximum de participanti este 25 de persoane

· se acorda certificate de participare, 18 ore de curs

Docent

· Raluca Jacono. consilier familial si trainer familylab Austria

® Raluca Jacono 2011

_________

Aici e formatorul meu, Jesper Juul vorbind despre munca noastra in scoli:

http://www.youtube.com/watch?v=-khjxFqW960&feature=related

Despre incredere, dialog si familia echidemna

2011-11-06T14:26:00.004+01:00

Pentru ca o comunitate de oameni sa functioneze este nevoie de dialog. Dialogul functioneaza doar atunci cand unul vorbeste si celalat asculta si invers. Ambele parti trebuie sa isi articuleze clar parerile, asteptarile si dorintele, ceea ce nu e defel simplu, mai ales pentru ca majoritatea din noi am invatat din familiile din care provenim, ca suntem cu atat mai valorosi comunitatii in care traim cu cat suntem mai rezervati si mai invizibili. "Pe copii e bine sa ii vezi dar sa nu-i auzi" sau "Parerea ta e in portmoneul meu" sau "Atata timp cat esti la masa mea..." era laitmotivul parintilor de odinioara, unii aplicau acest credo si femeilor.

Parintii din ziua de astazi incep sa isi doreasca din ce in ce mai mult un mod de relationare in familie departe de asemenea valori autoritare - cu totii am simtit pe pielea noastra cat de nocive sunt asemenea legi nescrise in familie. La fel se intampla si in cupluri, relationarea patriarhala devine o relicva sanctionata de societate si din ce in ce mai putin un mod inevitabil de viata.

Totusi, nu suntem cu totii egali, iar valorile democratice care incearca sa ne propage asta - mai ales in relatiile de dragoste - au putine sanse de reusita. Nu suntem cu totii egali: barbatii nu sunt egali cu femeile, copiii nu sunt egali cu adultii. Avem insa totusi o egalitate comuna: demnitatea umana - Jesper Juul, autorul termenului o numeste echidemnitate. Imi permit sa dezvolt si vorbesc despre familia echidemna: familia in care dreptul de a-si exprima parerea, dorinta sau intentia e dat pentru toti membrii ei, in care exista interesul adultilor pentru parerile, dorintele si intentiile celuilalt, in care copiii sunt invitati de catre adulti sa isi exprime parerile, dorintele si intentiile iar acestea nu sunt dezavuate de nici un alt membru al familiei si nu in ultimul rand, in familia echidemna (cu copiii pana la ca.12 ani, apoi se schimba putin datele) dupa toate premizele de mai sus, adultii sunt cei care decid. Familia echidemna nu e defel o familie democratica.

Pentru ca prea putini din noi au crescut in familii echidemne, suntem pusi in situatia sa invatam arta de a dialoga abea atunci cand intemeiem un cuplu si implicit propria familie. Pentru reusita dialogului e vital interesul pentru punctele de vedere ale celuilalt. Unii sunt de parere ca cel mai important lucru este respectul fata de parerile celuilalt, insa in cazul familiei respectul e punctul fals de pornire. Cu respectul se intampla la fel ca si cu toleranta: e usor de pastrat atata timp cat cei implicati nu se apropie prea mult unul de celalalt. E in natura dragostei sa ne comportam irational, sa reactionam irational.

Respectul fata de punctele de vedere (diferite) ale celuilalt se dezvolta treptat - ca rezultat al dialogurilor reusite, si cu perspectiva crescanda ca, modul de a gandi al celuilalt poate fi constructiv si rodnic pentru noi.

Cu totul altceva este respectul fata de dreptul celuilalt la un punct de vedere propriu. Acesta poate fi o baza foarte buna de discutie.

Un dialog in familie se incropeste cu totul altfel decat un dialog politic / democratic pentru ca se bazeaza pe deschiderea maxima a membrilor pentru a-si ajunge scopul. Aceasta inseamna ca toate dorintele si intentiile, cat de absurde sau ciudate ar parea, trebuie exprimate cat de clar posibil si nu printre randuri asa cum am invatat majoritatea din noi sa ne exprimam.

"Pana acum m-am ocupat eu de controalele medicale ale copiiilor. Momentan ma simt prea ocupata sa fiu responsabila pentru asta si vreau sa te deleg pe tine sa o faci. Se poate?"

in loc de

"Eu fac treaba in casa, gatesc, merg la serviciu, ma ingrijesc in mare de copiii si tu? Tu ce faci? De la tine nu pot astepta mare lucru in casa. Daca eu nu tin evidenta controalelor medicale la copii, n-o face nimeni."

"De cand s-a nascut copilul nostru imi doresc sa imi intalnesc prietenii in mod regulat si nu am avut curajul sa ti-o spun pentru ca mi-e teama sa nu te simti neglijata. Vreau sa stabilesc o zi fixa pe saptamana in care sa ma intalnesc cu ei si vreau sa stiu ce crezi tu despre asta. Vreau sa stabilim impreuna care zi o consideri si tu ca ar fi cea mai potrivita."
in loc de

"De cand avem copil n-am voie sa mai fac nimic in afara casei. Nu crezi ca un barbat ca mine are nevoie de libertate mai multa?"

Atunci cand copiii incep sa vorbeasca folosesc intotdeauna un limbaj personal, ne fac zilnic cadouri cu limbajul lor direct. Parintii ar putea economisi multa energie daca s-ar inspira din limbajul direct si franc al copiiilor lor. O citez pe fiica mea de 5 ani e extrem de personala, politicoasa si de clara:

"Nu vreau sa merg cu tine la culcare, vreau cu mama. Mi-e dor de ea"

"Cand o sa fiu mare vreau sa stau intr-o casa cu multe animale. Fara tine"

"Azi nu am timp sa ma joc cu tine Karl, prefer sa merg cu bicicleta"

"Pe tine nu te invit la ziua mea". "?" "Cu tine e mai frumos cand ne jucam singure"

"Ai putea te rog sa dai muzica mai incet, ma deranjeaza."

si surorii ei "Pur si simplu ma enervezi, pleaca din camera mea" sau

"Nu vreau sa iti mai imprumut jucaria mea, data trecuta m-am suparat ca mi-ai stricat elicopterul [imprumutat]"

De ce e important sa cultivam in loc sa amendam un asemenea limbaj e un capitol in sine si am mai amintit-o si in alte articole. Teama multor parinti e ca, atunci cand incurajeaza acest limbaj personal, copiii lor ar putea suferi de izolare sau fi sanctionati intr-un fel sau altul pentru sinceritatea lor. E grozav sa vorbesti impersonal despre vreme cu pasagerul necunoscut din tren sau cu zarzavagiul din colt. Dar "ce si unde si cum se spune" o invata copiii si asa de la sine observand comportamentul parintilor din tren sau de la zarzavagiu - nu trebuie sa ii invatam noi cum "se vorbeste". Limbajul personal nu exclude smalltalk-ul social.

Invingerea temerii excluderii asteia sociale am invatat-o tot de la fiica mea mai mare. Nu e periculos sa te articulezi in mod personal, atata timp cat responsabilitatea asupra situatiei nu ii revine copilului (deci premiza ca cel putin un adult implicat se poate comporta responsabil) si atata timp cat parintele poate suporta micile frustrari ale copilului in procesul de invatare.

Anul asta am facut o vacanta gen ecoturism la o taranca in varsta din Alpi. Fetita noastra i-a vorbit asa cum stie ea sa vorbeasca, prietenos, personal si direct ceea ce dupa cateva zile a dus la un conflict intre taranca si fetita noastra (si noi implicit, parintii necrescuti sic!) : "poti sa calci pe langa desenele mele si nu pe ele,altfel mi le strici (ea desenase cu creta pe asfalt in curte si taranca calca pe ele in timp ce ea desena)"- raspunsul tarancii a fost indaratnic "da asta e curtea mea!" sau dupa ce taranca o "invata" sa salute cu un "si cum se spune cand ne intalnim?" ea dadea din umeri si spunea senina "te pot saluta dar acum n-am timp".

N-a trecut mult si taranca a considerat-o ostila si prost crescuta si a mustruluit-o de mai multe ori. Fetita m-a intrebat pastrandu-si perfect politetea si respectul fata de taranca si fata de sine "de ce e suparata doamna Bergler pe mine?" si i-am raspuns "pentru ca atunci cand esti sincera pe unii oameni ii doare si atunci cand ea te mustruluieste spune de fapt aua durerii ei. N-are nimic de-a face cu tine". "Asta inseamna ca e o vrajitoare rea? "Nu. E doar o zana ranita la aripi" "Si sa nu mai fiu sincera?" "Ba da" "Dar nu vreau sa ma mai mustruluiasca, mi-e frica de ea" "Atunci sunt curioasa ce idei o sa ai sa iesi din impas. Sunt aici si voi interveni daca e cazul, ok?"

Dupa doua zile am intrebat-o "Si? Ce faci acum cu Frau Bergler? Te mai sperie?" Mi-a raspuns "Nu o mai aud si nici nu mai vorbesc cu ea". Cred ce cea mai buna lectie despre "cum se vorbeste" nu se putea preda la modul mai practic. Am avut toata increderea ca se va descurca insusi cu vrajitoarea insa a stiut ca n-a fost singura cu problema ei!

Nu mi-a fost teama de nici una din variantele pe care le-ar fi luat povestea: nici de un dialog personal cu vrajitoarea, nici de dorinta sotului meu sa plecam la un hotel mai degraba, nici de lacrimile fetitei ca se simte persecutata. Cei care ma cunosc stiu cat de mult imi lipseste romantismul pentru asta.

Cati adulti apeleaza la limbajul inimii, clar si sincer, fidel persoanei proprii? NU-ul copiiilor mici e intotdeauna unul din dragoste, pentru ca inseamna un DA pentru persoana proprie, si parintii fac bine in a-l saluta in loc de a corecta limbajul cu un "asa nu se spune, asa nu se face etc".

Majoritatea din noi evita sa se deschida - imi permit sa speculez - din teama a ceea ce urmeaza. Dar daca partenerul de discutie spune NU? Nu vreau sa risc un conflict etc. sunt temerile cele mai des intalnite. Pe termen lung nu e o idee buna, exact conflictele pe care vream sa le evitam cu aceasta strategie vor aparea la un moment dat cu varf si indesat.

Ca sa ne exprimam personal, fiecare trebuie sa vorbeasca pentru sine si despre sine. Abea atunci cand stim ce gandesc toti membrii familie, tot ce gasesc ei a fi pozitiv si negativ, adultii pot decide ce e cel mai bine pentru intreaga familie.

Aici amintesc modelul parintelui eficace, al lui Thomas Gordon. Dialogul bazat pe valorile lui Juul, pe care il favorizez eu, se distinge aici de Gordon prin faptul ca deciziile privitoare la familie (se poate extinde si pt scoli si alte institutii) sunt luate exclusiv de adulti evitand modul democratic de vot (supunerea la decizia majoritatii). Din experienta lui Jesper Juul in terapia familiala, valorile democratice in familie nu s-au dovedit a fi solutia conflictelor interpersonale si intrapersonale.

Pentru ca fiecare din noi ne schimbam, ne dezvoltam trebuie sa pastram deschis dialogul in familie in locul apelului la parerile de odinioara ca fiind litera de lege. Atunci cand prin dialog constatam ca punctele de vedere de odinioara s-au schimbat, e nevoie sa incepem o discutie.

Vreau sa inchei cu un pasaj din Martin Buber. Alaturi de Bruno Bettelheim, Arno Gruen s.a a anticipat ca lipsa dialogului la orice nivel duce la "bellum omnium contra omnes". Al doilea razboi mondial a fost, sper eu, o lectie de nerepetat.

"Lumea de astazi e impartita in doua tabere, in cei care cred fiecare despre celalalt ca se inseala. In timpul primului razboi mondial mi s-a nazarit ca, suntem intr-un proces pe care pana acum doar l-am intuit: ingreunarea din ce in ce mai prezenta a dialogarii autentice, in special a dialogarii autentice intre diferitele tipuri de oameni si gandiri. Dialogul imanent, fara perdea e din ce in ce mai ingreunat si rar, tot mai nemilos se apropie prapastia de netrecut dintre Om si Om. [...] Aceasta e de fapt dilema destinului nostru uman. De atunci, nu incetez sa atrag atentia asupra faptului ca viitorul Omului ca Om depinde de renasterea dialogului. E dat sa trecem de neincrederea masiva in ceilalti si in noi insine. Nu vorbesc despre neincrederea / scepticismul fata de cei straini de noi, de pilda, fata de cei nestabiliti, de cei fara traditie, despre neincrederea taranului fata de haiducul aparut pe neprevazute in curtea lui. Ci vorbesc despre neincrederea generala a timpurilor noastre.

Nimic nu sta mai mult in calea dezvoltarii unei culturi a dialogului decat puterea demonica care domina lumea noastra, demonia neincrederii per se."

Martin Buber "Scrieri despre Psihologie si Psihoterapie"

Despre ce cred eu despre educatie

2011-11-03T13:49:00.003+01:00

Pretutindeni sfaturile "specialistului" destinate parintilor si implicit educatiei copiilor cresc precum ciupercile dupa ploaie - si isi au toate rostul si motivatia lor. Cu un singur dichis: ca nu au privirea de ansamblu asupra oganismului complex pe care il reprezinta familia.

Sincera sa fiu, nu stiu nimic despre cum sa cresti un copil ca sa fie fericit desi am fost intrebata adesea. Din munca si experienta mea stiu insa destule despre ce putem face atunci cand "educatia" pe care ne-o propunem nu ne iese. Atunci cand suntem nemultumiti de ceva in relatia cu celalalt. Da, despre asta stiu multe.

Educatia copilului este pentru mine cu totul altceva decat incercarea de a corecta sau a amenda comportamentul copilului (sau al partenerului). A educa copilul inseamna pentru mine mai mult decat atat, sa ajut un copil sa devina adult, sa il cresc in viata.

Cand e vorba de parinti, nu gasesc defel ca exista mame mai bune si mai putin bune si mai ales nu diferentiez intre ele doar pentru ca prezinta concepte diferite de crestere a copiilor. Asta e punctul meu de pornire atunci cand intalnesc parinti. Ce fac eu, e sa incerc sa le arat ca exista o cale care nu se mai hraneste din vechile motive ale educatiei pe principiul ascultarii dar nici din cele noi ale libertatii nonautoritare cu orice pret.

Ca parinti nu trebuie sa va preocupati mereu cu educarea copilului. Mult mai efectiv e - si mult mai relaxant - sa va rezumati sa ii fiti exemplu uman, asa cum sunteti, sa realizati o atmosfera de familie in care toti membrii sa se simta bine. Asta e ceea ce copiii au nevoie la varsta adulta!

Nu pot vorbi despre iubire, dragoste si fericire, sunt termeni care ma sperie pentru ca cer perfectiunea. Imperfectiunea mea face absolut imposibila pozitia mea de a aprecia care parinte isi iubeste mai mult copilul. Nu nu, nu. Eu nu gandesc asa.

Sunt convinsa ca toti paritnii din lumea asta isi iubesc copiii - de aceea nu sunt de acord ca educatia bazata pe iubire si basta e ceea ce face copiii si parintii fericiti. Iubirea e premiza unei familii reusite, fara doar si poate, dar nu e totul.

Sunt convinsa ca exista parinti care nu stiu sa-si transforme sentimentele lor de dragoste in actiuni pline de dragoste - parintii acestia au nevoie de suport si empatie in loc de le cauta vina in papura sau a le exemplifica greselile!

Daca impart lumea in parinti capabili de empatie si parinti mai putin empatici, atunci sunt fericita: parintii empatici se pot folosi de calitatea asta si sustine si inspira parintii mai putin empatici in loc de a se delimita in "mai bun si mai rau". Empatia nu se termina la relationarea cu copiii.

® Raluca Jacono 2011

Nu exista probleme - doar fapte in sine

2011-10-27T12:22:00.004+02:00

Accepta ceea ce "este" e primul meu credo in consiliere si nu numai. Cei din voi care ma cunosc putin stiu foarte bine ca nu sunt romantica deloc si ca ma gandesc mai degraba la ceea ce "este" decat la ce "ar putea fi"

In sensul asta m-am inspirat la randul meu de la existentialisti. Presiunea creeaza intotdeauna opozitie, e legea fizicii.

O gustare dintr-un dialog cu un client despre fiul sau, poate inspira ca tema de casa:

...si [asta] ma supara enorm. Ce sa fac?

Accepta ceea ce este.

Nu pot. Prea imi ies din sarite si ma infurii, si nu vreau sa reactionez asa. Ce sa fac?

Atunci accepta ceea ce este.

Cum adica, sa accept ca imi ies din pepeni si ma infurii si sa accept ca nu accept sa reactionez asa???

Da, accepta ceea ce este. Accepta ca nu poti accepta [asta]. Intampina-ti opozita fara sa te opui. Si asteapta sa vezi ce se intampla.

Pofta buna.

Despre adoptie, copilul adoptat, familia adoptiva (I) - intrebarile unei mame

2011-10-19T12:11:00.008+02:00

)

Cu acordul mamicii care mi-a cerut sfatul voi publica aici raspunsurile mele la intrebarile ei cu tema familiei adoptive si adoptie, in ideea ca ar putea inspira si alte familii cu situatii asemanatoare fara defel a da "retete" de "cum se face".

Buna seara, am dat din intamplare peste blogul dumneavoastra si ma bucur tare mult ca l-am descoperit. Ceea ce-mi doresc eu sa citesc acolo, apropos de postul "Despre ceea ce te preocupa" sunt sfaturile de care are nevoie un parinte adoptiv in cresterea acestuia. Sunt fericita posesoare a unui baietel adoptat de un an si ceea ce ma framanta cel mai mult sunt urmatoarele:
1. Cand e cel mai bine, care este cel mai bun moment sa-i spun ca este adoptat, avand in vedere ca am citit pe net pe ici pe colo (nu este un subiect pentru care sa se consume multa "cerneala") ca e bine sa i se spuna de mic, desi ma gandesc ca el nu va putea tine vestea pentru el, o va impartasi cu cel mai bun prieten care sigur va spune la toata scoala, ceea ce se va intampla dupa, ma ingrijoreaza. De fapt, nu se prea scrie despre copilul adoptat. Am mai citit ca ar trebui utilizat foarte des cuvantul "adoptie" in viata de zi cu zi a copilului.

2. Daca este bine, din punctul de vedere al unui specialist, sa mentinem o relatie cat de cat cu mama biologica a copilului. o cunosc si destul de rar mai incearca sa afle cate ceva despre cel mic. Cunostintele toate spun ca trebuie sa rup definitiv relatia, eu ma gandesc ca nu as rupe-o definitiv, gandind ca mai tarziu copilul tot va trebui sa stie de ea si de ceilalti doi frati pe care ii mai are si va dori sa-i vada. Ma intreb daca gandesc corect si chiar va ajuta mai tarziu. Chiar imi doresc sa fiu prietena cu copilul meu toata viata si sa inteleaga ca a avut cea mai mare sansa la viata

3.Nu stiu daca gandesc corect sau poate este doar o parere a mea dar cel mic, in tot acest an de viata traieste cu ideea ca va fi parasit. Nu vrea sa stea singurel nici un minut, plange daca il las singur chiar si cand merg la baie. Ma gandesc la faptul ca in cele 9 luni de srcina mama biologica a gandit in permanenta ca nu o sa-l tina, o sa-l dea spre adoptie. Nu stiu, poate e doar o parere de-a mea sau poate se comporta asa pentru ca cel mai mare perioada de timp a stat numai cu mine, neavand in preajma alte persoane, bunici. Chiar si atunci cand il lasam cu o prietena pentru o 1-2 ore, cand plecam in mod special pt rezolvarea unor probleme urgente, plangea pana ma intorceam, nu putea fi calmat.

Multumesc foarte mult ca am ocazia sa vorbesc despre nelinistile mele, sper ca m-am facut inteleasa si doresc foarte mult sa pot discuta cu cineva despre ceea ce ma framanta.

Va multumesc indiferent care va fi raspunsul
_____________________________

Draga Mamica de baietel adoptat,

Momentan vreau sa vorbesc cu tine despre tema pe care eu o consider a fi actuala in familia voastra: faptul ca baietelului tau ii e teama sa se desprinda de tine. Eu cred ca ceea ce gandesti tu despre teama celui mic e adevarat! Nu pentru ca asa ar fi toti copiii adoptivi dar pentru ca baietelul tau arata clar prin comportamentul lui ca nu e pregatit sa se desprinda de tine. Asa il "citesc" si eu.

Vreau sa ii dau drumul fanteziei mele despre voi:

1. Pentru tine, ca mama adoptiva e sigur foarte greu sa nu il poti lasa cu nimeni strain, viata cotidiana e ingreunata etc.
2. Pentru baietel e o pierdere si e panica atunci cand pleci de langa el si nu se poate autoregula.

Ce puteti face pentru ca amandoi sa fiti multumiti? Teama lui de a fi singur nu o vei putea elimina prin a ii oferi si mai mult contact cu tine dar nici prin a-l lasa singur in speranta ca va invata candva sa se desprinda de tine.

Calea pe care o recomand eu este sa invatati amandoi sa integrati singuratatea lui in viata voastra de familie. Adica sa invete ca "e ok sa fiu singur" si ca singuratatea nu este neaparat un dezavantaj in viata! Important e ca tu sa poti fi empatica fara sa iti fie mila, sa il deplangi pentur ca se simte singur si parasit etc. altfel va simti ca e "victima". Asta e primul proces si primul pas in a integra in viata voastra faptul ca e adoptat (despre cum sa il introduci in tema "adoptiei" nu vreau sa vorbesc aici pentru ca e o chestiune de viitor, dupa mine).

Cum gasesti tu pentru tine ca e sa fii singura? Ce poti invata de la el? Care e avantajul in viata de a fi (partial, temporar etc.) singura (fizic si intelectual!) Descopera pentru tine ce placere e in a fi singura ca sa poti fi empatica cu baietelul tau.

Aici rolul tau de adult care conduce e decisiv adica sa ii dai de ceea ce are nevoie (de contact) si de a-l ajuta sa integreze partea din el caruia "ii e teama sa fie singur" in personalitatea lui de zi cu zi. Asa pe termen mai lung, panica lui de a fi lasat de tine singur se va atenua si va descoperi strategii sa fie singur. Esti pregatita pentru un proces care va dura sigur mai mult timp?

Si ca sa nu vorbesc numai teoretic, ideea mea este, de exemplu, in timpul zilei cand va jucati impreuna sau el iti cauta apropierea sa ii oferi sa se intinda pe burta ta sa va giugiuliti. Stati asa (sau o alta pozitie care e tipica voua cand va apropiati corporal) si spune-i: "e minunat cu tine impreuna. stam asa un sfert de ora si apoi merg la bucatarie sa spal vasele" (te rog sa aplici asa cum e pentru voi autentic) Un factor important il are si faptul ca nevoia ta de a te desprinde de el sa fie autentica si nu din impulsul de a-l "invata" pe el, de a-l "dresa" sa fie singur si fara te gandesti la "acum daca plec din camera va plange" sau "daca nu ma lasa". Pentru minutele cat esti plecata e ok sa planga sau sa vina dupa tine si atunci ai ocazia sa ii oferi sa fie langa tine si sa iti continui ce ai tu de facut cu atentia si concentrarea nu pe baietel ci pe tine. De exemplu, ia-l la bucatarie pe un scaun de copil si spune-i "acum nu mai vreau sa ne giugiulim. dar esti binevenit sa stai cu mine sa spal vasele". Si te dedici cu toata atentia si concentratia la spalatul vaselor fara sa fii activa "pentru el" prezenta. Astea sunt primele momente in care amandoi veti invata sa fiti "singuri impreuna". Apoi pas cu pas putem vorbi despre situatii noi pe care le veti explora impreuna.

Dupa experienta mea, ca. 6 saptamani e perioada de care aveti nevoie sa va "recalibrati" in felul asta.

Poti sa imi scrii daca vrei despre ce te-am intrebat, momentan nu vreau sa iti raspund mai multe despre teme de viitor ci prefer sa iti dau paraerea mea despre prezent. Din experienta mea e mai eficient asa si pentru ceea ce va fi in viitor ;O)

Multe salutari si mult respect pentru curajul si angajamentul tau! Sunt impresionata.

Cu drag,
Raluca Jacono

VA URMA

Despre viitorul in educatie: treziti-va

2011-10-18T10:57:00.001+02:00

Tocmai m-am intors de la un Congres de la Bregenz organizat de Arche Nova: "Arhiva viitorului". Un congres despre viitorul in educatie.

Am vazut exemple de "scoli" de stat excelente. Am intalnit directori si dascali motivati si competenti - din scoli de stat! Am invatat inca o data ca SE POATE atunci cand avem incredere in fanezia noastra.

Scoala o fac oamenii si nu legile sau politica! Motto-ul congresului a fost "TREZITI-VA". Vreau sa il dau mai departe.

Au contribuit la congres cu munca lor:

Gerald Hüther - Neurobiolog - despre procesele de invatare si dezvoltarea individuala a potentialitatii
Manfred Spitzer - Neurobilolog - despre autocontrol in procesul de invatare
Remo Largo - Medic specialist in dezvoltarea copilului
Sir Ken Robinson - Universalist. despre dezvoltarea potentiatii fiecarui elev
Reinhard Kahl - Cineast
Si multi multi altii...

Am venit inspirata si increzatoare ca SE POATE cu MINIMUM de EFORT SI RESURSE, asa ca dau mai departe si strig si pentu publicul roman: "Treziti-va!"

Pentru vorbitorii de limba germana, aici e programul Congresului. Dau cu drag mai multe detalii pentru interesati.

Despre mersul la gradinita

2011-10-12T07:39:00.013+02:00

Citesc adesea in blogosfera romaneasca cat de mult se tem mamicile sa isi dea copiii la gradinita. In acest context am intalnit atat de des termenul de "trauma" - la fel de des ca si in contextul de boala si spitalizare, deces sau accident sau divortul parintilor.

Nu sunt deloc adepta unor retete despre "cum sa dai copilul la gradinita ca sa iti reuseasca in 10 pasi". Daca cei care dau sfaturi sunt sinceri cu ei, stiu foarte bine ca asemnea retete nu exista.
Scriu aici pentru a reflecta ce se ascunde in spatele acestei angoase mamicesti si sper sa va inspire.

Vreau sa spun din start ca sunt in tema cu realitatea multor gradinite: pedagogi blazati, program colectiv fara optiuni individuale, relationare nedemna cu copiii, parinti autoritari etc.

Vreau sa speculez putin din fantezia mea ce simte o mama care isi da copilul la gradinita:

23 de luni am fost acasa, impreuna, ne-am jucat, ne-am cunoscut reciproc, ne-am savurat si acum va trebui sa ne despartim pentru o vreme. Pentru ca sunt atat de indragostita de tine vreau sa fiu neconditionat cu tine impreuna, vreau sa fii mereu vesel si fericit si daca sunt obligata (din ce motive nu conteaza) sa te trimit la gradinita atunci vreau sa o fac asa incat sa nu suferi (sau sa nu fii traumatizat)
E pura speculatie, si sa ma iertati, mamicile a caror voce n-am atins-o aici si care gandesc si simt cu totul diferit. Aici vorbesc doar in numele celor care se pot identifica cu aceasta temere initiala.

Va invit la o conferinta in familie, inclusiv cu copilul in cauza in care sa clarificati urmatoarele:

° Din ce motivatie merge copilul la gradinita? Cine profita cel mai mult din mersul la gradinita?

Un copil nu are nevoie de gradinita pentru a se dezvolta. La modul ideal, un copil are nevoie sa fie cu parintii lui si sa se joace cu alti copii. Cel putin pana la varsta de 6-7 ani.
Daca de pilda motivatia de a-l trimite la gradinita este ca "asa se face, asa se obisnuieste" sau "altfel nu invata sa fie in colectivitate si sa fie sociabil" - aceasta este o motivatie cat se poate de legitima, de a da curs traditiei! Indiferent de motivatie: "s-a terminat concediul de maternitate si vreau sa merg la servici", "gradinita e locul propice unde sa invete regulile sociale" etc. decizia e exclusiv a parintelui! Orice motivatie din lume e valabila, atata timp cat e autentica pentru familia voastra si atata timp cat o puteti sustine fara sa va explicati!

Vreau sa apelez la parinti sa isi clarifice motivele nu pentru a pune totul sub semnul intrebarii ci pentru a putea fi fermi si clari in decizia lor si a nu se lasa intimidati "de specialisti". Fiecare familie e unica in felul ei - la fel si solutiile viabile la problemele lor sunt unice!
Un copil poate fi usor traumatizat atunci cand are parinti condusi de angoase si de nesiguranta! A fi in general sceptic si a nu ingurgita tot ce ti se serveste e o atitudine cat se poate de sanatoasa. Multi parinti insa se simt atat de dezorientati de miile de sfaturi ale specialistilor (specialistii sunt cei care stiu foarte mult despre foarte putin!) incat teama de a face greseli si de a lua decizii gresite devine motorul relationarii cu copiii - si un cerc vicios si nepropice dezvoltarii incepe...

° Ce se intampla cu copilul odata ce am decis ca va merge la gradinita?
Neavand experienta de viata, copiii nu pot anticipa o schimbare ci o simt atunci cand sunt in mijlocul ei. Un copil este deosebit de flexibil: invata ca nu mai e alaptat, invata sa doarma in patul propriu dupa ce a dormit cu parintii, invata sa mearga liber dupa ce a fost purtat de mama, invata sa manance singur dupa ce a fost hranit. Tocmai flexibilitatea aceasta ii da si cele mai bune premize de supravietuire si o energie si vitalitate care lipseste multor adulti.
Traind ca un copil in lumea momentana, fara a lua in considerare ce se intampla in urmatoarele minute, multi adulti ar avea atacuri de panica! Puteti invata de la copii aceasta flexibilitate cu avantajele ei? Ca adulti tindem sa gandim in viitor, si ciudat ca tindem sa gandim mereu la scenariile cele mai negative!
Spune AU in momentul cand te doare!
Aveti incredere ca, odata luata, decizia gradinitei copilul va coopera cu aceasta decizie. Adica va face tot posibilul sa isi multumeasca parintii. Fiti autentici "acum noi am decis ca vei merge la gradinita. adica e ok sa fim despartiti cateva ore pe zi. distractie placuta".

Aveti incredere ca, copilul vostru va semnaliza clar atunci cand lucrurile nu merg cu trebuie si va va cere ajutorul. Ceea ce intampina la gradinita (pedagogi empatici sau nu, reguli multe sau putine, izolare sau colectivitate etc.) joaca un rol secundar pentru starea lui de bine.
Copiii sunt atat de adaptabili la o situatie noua! Nu spun ca orice fel de gradinita cu orice mizerie interna e buna pentru copii, dar am incredere ca parintii aleg o gradinita pe care o pot sustine in decizia lor.

Pentru mamicile care tind sa isi faca multe griji, sa fie foarte atasate de copiii lor: trimiteti-i pe tati sa isi depuna copilul la gradinita. Din experienta mea, taticii nu au atat de mari probleme sa se desparta de copiii lor.

° Ce facem mai departe cand nu merge cum trebuie?

Invatati sa va "cititi" copilul fara a pune prea multe intrebari. Din experienta mea o gradinita e buna atunci cand copiii vin acasa si sunt foarte obositi.

Daca copilul dumneavoastra nu se simte bine la gradinita dupa o anumita perioada nu e "gradinita de vina". Ci e vorba de un concept in care copilul si gradinita nu isi intampina deopotriva nevoile. Aici e interesant sa gasiti ce nevoi are gradinita si ce nevoi are copilul si unde e discrepanta decat sa pierdeti timpul cu cine e de vina.

Multi parinti sar ca arsi atunci cand exista conflicte la gradinita. Exista multe avantaje in a evita sa dam vina pe oricine ar fi aparent de vina!

Dati-i voie copilului sa fie si "nefericit" atat timp cat are nevoie, atata timp cat conflictul capata rezolvare - o zi, doua, o saptamana etc.

Ramaneti pe fir fara insa a incerca sa ii ameliorati durerea. Empatia nu inseamna mila. Toate incercarile de a-i aplana tristetea / durerea sunt din pur egoism: "mama e nefericita cand tu plangi asa ca te rog, fii fericit" si nu au nici un efect practic si de invatare asupra copilului. Exista multe momente in viata cand e necesar sa putem sa acceptam ca suntem nefericiti: divort, deces, boala, catastrofe naturale sau politice etc.

Eu pledez pentru dialog. Si pentru gandire diferentiata: ca atunci cand 3 pedagoge si 2 parinti se aseaza la masa rotunda pentru a vorbi despre copilul Mihai, ca vorbim despre 5 Mihai diferiti si cu putin noroc facem puzzle-ul in care putem vedea un Mihai mai intreg dar niciodata in totalitate.

E foarte competent sa cereti ajutorul unui consilier, mediator etc. atunci cand nu puteti purta un conflict!

Din experienta mea de munca cu pedagogii stiu un lucuru: ca le e teama enorma de parinti si ca incearca mereu sa retuseze asta demonstrand competenta pedagogica. Pentru dialog e nevoie insa de competenta relationala, aduceti-o voi parintii si nu o asteptati de la pedagog sa inceapa primul!

Felul in care veti alege sa solutionati potentialele conflicte cu gradinta e exact ceea ce va educa copilul vostru la capitolul solutionarea conflictelor si viata in comunitate.

Faceti greseli si invatati din ele. Nu fiti perfectionisti si mai ales nu cu copilul vostru. Nimeni nu vrea sa convietuiasca cu perfectionisti, nici macar perfectionistii insisi!
____________
© Raluca Jacono 2011
Preluarea doar cu citarea sursei si acordul scris al autoarei

Despre ceea ce te preocupa

2011-09-24T19:45:00.003+02:00

Vreau sa fiu la obiect si sa scriu despre ceea ce te preocupa ca parinte, ca educator etc. Scrie-mi despre ce ai vrea sa citesti aici si ma voi stradui sa raspund cu articole.

Am inspiratie mare pentru multe teme, le vreau doar propice pentru spatiul romanesc.

Propunerile voastre :

raluca.jacono@familylab.at

Despre ADHD ADHS Hiperactivitate si relationare

2011-09-19T12:15:00.003+02:00

Nu sunt defel in masura sa pun diagnostice sau sa le infirm. Vreau insa sa vorbesc despre un aspect al relatiei adult copil in corelare cu asa zisa ADD sau ADHD (in germana AD(H)S).

Copilul hiperactiv si neconcentrat a existat de cand e lumea, il stim din basmele fratilor Grimm, il cunoastem de la Maria Montessouri si din povestile lui Max si Moriz si i-am dat tot felul de nume "copilul cascat", "copilul impielitat" etc. Copilul neconcentrat, neastamparat sau prea activ i-a intrigat intotdeauna pe adulti, deci perspectiva moderna nu e defel nici noua nici falsa. Doar ca perimentrul in care copiii se misca in ziua de azi e tot mai restrans.

Copiii (die ei ADHD sau nu) sufera adesea de etichetarile adultilor: si cine e in masura mai mare sa dea verdicte, sa eticheteze sau sa stabileasca asa zisa normalitate decat adultii. Copiii se supun si coopereaza cu normalitatea adulta.

Doua lucruri as vrea sa mentionez despre relatia copil ADHD si adult, fie el parinte, terapeut sau educator:

1. Majoritatea copiiilor suspectati si diagnosticati de ADHD sunt baieti. Din circa 500.000 de mii de copiii diagnosticati cu ADHD anual in Germania pana la 70 % sunt baieti. Majoritatea copiiilor diagnosticati cu ADHD vin din familii divortate (eventual patchwork).

In Viena fiecarui copil ii revine statistic vorbind 20 de metri patrati din aria orasului. In comparatie cu 1990 fiecarui copil ii reveneau 80 de metri patrati din acelasi areal. La gradinite numarul minim de m2 este de 4! Inclusiv gradina! La o suprafata de 400 m2 ar avea dreptul de fapt si de drept sa fie ingrijiti 100 de copii!

La Graz exista o clinica specilizata pe ADHD. Am telefonat sa intreb care e procentul de specialisti si angajati de sex feminin: 68 %.

Procentul educatorilor si pedagogilor de sex masculin in Germania este cu tendinta vertiginoasa de scadere la copiii de varsta 6-18 ani (in jur de 35% fata de pedagogii de sex feminin) . Procentajul pedagogilor de sex masculin la copiii de 0-5 ani este de sub 2 %. Din experienta mea cu familiile (si experienta colegilor mei), procentajul de timp pe care femeile il au in relatioanrea cu copiii e superior celui in care barbatii relationeaza cu copiii.

In plus, femeile au dobandit o mare libertae in ultimele decenii: alegerea partenerului este una pur emotionala si nu una financiara sau constransa de morala. Implicit si alegerea de a nu convietui cu partenerul - ne-o spune statistica Austrei, 63 % din casnicii au fost divortate in anul 2010. Din cei 63 % 80% din casnicii au fost divortate din initiativa femeilor! Procentul copiiilor ramasi in tutela tatalui este de sub 8 %. Deci iar femeilor le revine grija copiiilor: singure, fara impartiera responsabilitatii dar cu responsabilitate familiala, relationala si in campul muncii.

Deci, in mare putem vorbi de faptul ca femeile detin (inca) puterea aproape in totalitate atunci cand e vorba de educatia copiilor. Deci implicit femeile sunt si cele care semnalizeaza primele "dezordini" in comportamentul copiilor si in acelasi timp si cele care decid ce este "normal" si ce nu. Deci noi, femeile avem puterea etichetelor in mana.

Dupa mine, ca femeie, habar nu am cum e sa fii baiat sau cum e sa fii barbat. Stiu doar ce ma deranjeaza la sexul opus sau care sunt aspectele cu care nu pot relationa relaxata.

Cert este ca unghiul de a privi ce este comportamentul normal si care nu (mai ales cu privire la baieiti) e in cea mai mare parte responsabilitatea femeilor si gasesc ca e absurd si paradoxal ca o mama sau o educatoare sa stie ce este normal si ce nu in comportamentul unui baiat de 3, 5, 9 ani!

2. Copiii au (ca norocul) o importanta si un statut tot mai de luat serios in societate. Spre ghinionul lor insa, aceasta ii impinge si undeva in centrul atentiei, ceea ce are ca efect o presiune nebuna de a trebui sa reuseasca. Tot mai multe familii se rezuma la avea un singur copil, deci nevoia de a avea un copil "reusit" sau care "a reusit" in viata este foarte mare iar angoasa "greselii" e un motor nociv al relatiei parinte copil.

La fel ca si in familie se intampla si cu societatea: daca vrem ca sistemul nostru sa fie sustinut asa ca pana acum, trebuie sa avem copii functionali - de ei depinde supravietuirea in sensul in care l-am definit ca societate ca si pana acum.

Nu pretind ca as avea solutii omogene pentru o problema globala si mult prea complexa pentru mine. Aici sunt doar aspecte la pe care am incercat sa le compun pentur a putea gandi mai diferentiat.

Nepotul meu (intre timp are 24 de ani) a fost diagnosticat cu ADHD de la varsta de 3 ani. Stiu foarte bine cat de insuportabil poate sa fie cand cineva care sta langa tine se balangane tot timpul sau nu poate sta linistit (eu ca si purtatoare a sindromului restless legs inteleg asta din plin).

Urmatorul dialog nu are nimic de-a face cu specificul ADHD-ului ci ar putea fi oriece alta problema de relationare

"De ce bunica, mama, toata lumea se ratoieste la mine?"

"Pentru ca la un moment dat le e greu sa iti fie mama, bunica, etc."

"Si tie?"

"Si mie?"

"Dar nu mi-am dat seama ca e asa" (trebuie sa mentionez ca la vasta de 16 ani M. a trait cateva saptamani cu noi in casa!)

"Nu, pentru ca ti-o spun inainte sa incep sa fierb. Nici mie nu imi e mereu usor sa iti fiu matusa si sa traim impreuna".

Cand era la scoala, daca il intrebam ce prefera, sa mearga la psiholog sau o palma, prefera palma petru ca "putea sa continue sa se joace cu masinutele".

Nu l-am vindecat de ADHD asa cum nu l-a vindecat Ritalina pe care benevol, a incetat sa o mai inghita: stiu diferenta si face bine celor din jur cand sunt drogat, mie insa nu! Dar vine si bate la usa de cate ori are nevoie de un prieten.

O societate in care adultii pot spune NU si pot in acelasi timp sa fie si prietenosi, e o societate in care ADHD-ul nu e o boala ci un simptom!

BIBLIOGRAFIE ADHD:

Gerald Hüther, neurobiolog - Sa intelegem ADHD-ul

SinnStiftung - proiecte cu copii ADHD si formare de Coach pentru problematica ADHD

Despre diagnosticarea ADHD sub semnul intrebarii

Despre cum supravietuim NU-ul unui copil

2011-09-17T15:35:00.003+02:00

Atunci cand un copil incepe sa protesteze vehement, sa aiba accese de furie si sa spuna NU (fie ca e copilul meu sau al vecinului) constientizez imediat o iritare din partea mea. Si iritarea asta nu are nimic de-a face cu copilul sau cu parintele sau cu altcineva din afara: e iritarea mea, e reactia mea la un asemnea "stimul". Am invatat sa nu folosesc si ca nu-mi folosesc etichetarile de gen "e rasfatat", "e isteric", e "prost crescut" etc. dar stiu exact ca e corect pentru mine sa spun "ma calca pe ultimul nerv".

Am mai scris aici despre NU, e una din temele mele preferate...asa ca ma repet

In continuare voi vorbi despre copiii din productie proprie, pentru ca asemenea accese de NU implica si faptul ca nu pot parasi fizic terenul asa cum as face-o la iritarea din cazul copilului vecinilor.

Ce fac atunci cand fetita mea refuza vehement sa se spele pe dinti?

1. Incerc sa constientizez cum ma simt cu NU-ul ei. De cele mai multe ori, dupa cum ma cunosc, ma irita. In secunda urmatoare am deja in creier programul de "si acum? ce fac?" Din experienta stiu ca nu aduce nimic sa spun ca din pusca: "Ba da, acuma trebuie sa bla bla bla..." asa ca de cele mai multe ori prefer sa:

2. Sa nu las fraiele din maini dar sa dezarmez o potentiala lupta de putere prin a spune de exemplu: "ok. e okei daca nu poti acum, vin mai tarziu si iti aduc inca o data aminte sa te speli pe dinti" Cu asta nu las la voia ei decizia insa stiu exact, tot din experienta ca nu aduce nimic sa o oblig sau sa ma impun. Deunazi am avut scena si dupa 7 minute s-a dus benevol si s-a spalat pe dinti.

3. Incerc sa nu iau NU-ul ei ca pe un atac la persoana mea sau ca pe un refuz la persoana. Partea asta imi cade, datorita educatiei mele din familia mea de provenienta, cel mai greu. Am avut nevoie de cativa ani de exercitiu!

4. Ma gandesc la de ce e okei sa poti sa ai curajul sa spui in viata NU: la sex, la droguri, la alcool, la orice ce nu iti convine. Si de unde sa incepem sa invatam ca suntem in regula si atunci cand spunem NU, daca nu din familia de unde provenim.

5. Din experienta mea, un copil care tinda sa o ia mereu pe NU atunci cand ii cerem ceva, indiferent de varsta ne da e un semnal (nu o problema!) pe care ca parinte trebuie sa il iau in serios. De cele mai multe ori e un semn ca a spus prea mult DA, ca (poate) a supracooperat. Cand copiii prescolari spun NU, una din cauze poate fi ca tempo-ul adultilor e prea rapid: vrem de la ei uneori prea multe deodata, prea repede si prea des.

6. Prin NU-ul lor copiii primesc de la parinti cel mai clar feedback despre increderea pe care o au acestia in ei. Si in acest sens ma refer la incredere asa: "am incredere totala in capacitatile tale ca iti dai toata silinta si ce ai mai bun intr-o anuminta situatie" si nu "am incredere ca vei face asa cum vreau / iti sugerez eu".

Ultimul "tip" de incredere il intalnesc adesea la parintii moderni care se balanseaza intre a lasa antiautoritar fraiele din maini si a da curs NU-ului copilului si apoi, dupa somatii fara succes sa recurga la metode mai putin ortodoxe.

In vacanta, la piscina fetita noastra nr. 1 vrea sa innoate fara ajutor dar nu reuseste. Eu , fosta innotatoare de performata, ma cunosc ca nu voi avea defel rabdare sa o invat (aici dau dovada de perfectionism sacru!) Ii spun in prima zi "cred ca ai nevoie de un instructor sa te invete" Ea: "Nuuuuuuuuuu" Eu: "Ok, cand crezi ca nu reusesti singura, spune-mi ca iti cumpar un instructor".

A doua zi a venit si a spus "Acuma vreau un instructor". Doua zile a durat si a invatat sa inoate. Dar decizia de a invata a fost a ei, eu i-am oferit doar circumstantele si experienta mea de viata si increderea mea totala ca stie ce face. Daca s-ar fi decis sa invete singura, fara instructor, as fi fost la fel de multumita, desi ar fi durat mult mai mult!

Pentru copii, increderea parintilor lor in ei (din definitia mea) e vitala. Mult mai vitala decat educatia pe care o dau parintii!

Sper ca v-am inspirat cu povestea noastra, m-as bucura sa aflu de la voi cum gestionati voi NU-ul si cum il interpretati.

Despre de ce inceteaza copiii sa coopereze?

2011-09-14T15:49:00.002+02:00

Faptul ca un copil inceteaza sa coopereze nu inseamna niciodata ca nu vrea sa coopereze!

Atunci cand un copil inceteaza sa coopereze cu parintele sau educatorul sau o face din doua motive:

1. Fie ca a supracooperat pana acum (adica capacitatea si vointa sa de cooperare au fost suprasolicitate, neadecvate varstei, situatiei etc.)

2. Fie ca integritatea sa a fost ranita (fizic, verbal, nonverbal etc). Majoritatea copiilor prefera adesea sa coopereze si sa faca pe plac adultului in detrimentul integritatii lor.

Atunci cand un copil inceteaza sa coopereze, acesta e un semnal demn de luat in serios de adultii care detin responsabilitatea relatiei la momentul respectiv.

Nu e indicat defel sa ne preocupam sa manipulam si sa convingem copilul sa coopereze atunci cand refuza asta in mod repetat, mai constructiv e sa gasim cauzele lipsei de motivatie pentru cooperare si in cel mai bun caz sa le vindecam. Aceasta poate avea loc doar prin calea dialogului echidemn.

Cand fetita mea nr. 1 a inceput gradinita, incepusem o rutina de dimineata cu trezit, imbracat, putina joaca, cumparam pe drum un colac cu branza si luam autobuzul spre gradinita. Toate mergeau superb, n-am avut nici o zi o problema cu rutina noastra, pana cand intre noi parintii am convenit ca o va duce tata la gradinita. Dupa o saptamana in care tata facea cu ea rutina de dimineata de imbracat si mers la gradinita a inceput sa refuze categoric sa se mai imbrace, tragea de timp, se impotrivea la tot.

Facuse asta intr-o perioada in care eu incepusem din nou sa studiez si aveam nevoie de timpul liber ca de aer si in acelasi timp sotul meu era incarcat cu cariera lui pana peste cap. Deci primul impuls era sa o ademenim cu zaharelul sa mearga la gradinita, dar am preferat sa incepem cu ea un dialog care a durat cam 4 saptamani.

° ne-am asigurat ca totul e ok la gradi, se comporta normal si se simtea bine cu ceilalti copii

° am revazut daca exista vreun conflict intre noi parintii, totul era ok

° am revizuit situatia noastra familiala si de ce dintr-o data se intampla ca refuza categoric

° in cele din urma am intrebat-o pe ea sa ne ajute, habar n-aveam ce sa facem (avea 3 ani) : "de o saptamana am constatat ca nu esti incantata deloc sa mergi la gradinita. Acum incercam sa gasim impreuna o solutie pentru ca eu si tata avem nevoie neaparat de cele 4 ore libere pe zi. Nu stim insa acum ce se intampla si avem nevoie de ajutorul tau ca sa putem gasi o solutie echitabila pentru toti" Pauza de 20 de secunde.

Dupa pauza s-a uitat cu ochi mari la noi, si a spus cu toata seriozitatea si curajul si fantezia pe care o avea ea: "Eu nu sunt pachet si tata nu e postas!" Si a inceput sa planga cu sughituri.

Am lasat-o sa isi termine amaraciunea si am spus, e adevarat tu nu esti pachet si nici tata nu e postas. Si am lasat-o balta pentru ca sinceri sa fim nu mai intelegeam nimic. A doua zi s-a imbracat singura si au mers la gradinita. Sotul meu m-a sunat si pleznea de bucurie dar era absolut perplex: "Ce i-ai facut?" "Nimic", am raspuns pentru ca nu stiam nici eu de ce s-a schimbat toata situatia.

Abea o saptamana mai tarziu mi-am dat seama, ce ne spunea ea:

"Am inceput gradinita si merg cu drag, o fac pentru voi ca sa putem continua sa functionam ca si familie. In fiecare dimineata ma trezesc la ora fixa, imi beau cacao, ma imbrac, fugim sa prindem autobuzul si ma duci ca pe un pachet si ma predai la educatoare. Acuma m-am saturat, asa ca incetez sa mai cooperez, ai putea sa iti pui problemele tale deoparte si sa vii putin in lumea mea si sa ma vizitezi si sa ma intrebi cum ma simt?"

Intr-adevar sotul meu avea un tempo mai grabit decat mine pentru ca altfel intarzia la meetinguri etc. In plus aveam o gradinita destul de stricta care vroiam la 9 punct sa fim prezenti.

Dupa ce ne-am desteptat am schimbat cateva lucruri marunte: tempo-ul de dimineata, nu ne mai pasa daca ajungeam 30 de minute prea tarziu sau nu - de cele mai multe ori reuseam sa fim punctuali.

Fetita noastra a stiut exact care era pmotivul pentru care a incetat sa mai coopereze (pentru ca supracooperase ianinte) A avut nevoie de noi sa o invitam sa se exprime si sa se simta ca e ok asa cum e la momentul respectiv. In momentul in care s-a simtit "vazuta" de noi a cooperat din nou.

Cel mai frumos moment a fost pentru mine cand am realizat constient de fapt ce vroia ea sa ne spuna cu pachetul. A inceput atunci un drum frumos pentru noi doua, am inceptu sa invat sa "o citesc" si sa o inteleg ce spune si non verbal.

N-ar fi adus nimic, decat ca ar fi intetit conflictul, sa o prostim cu: hai ca iti cumpar ciocolata sau daca nu mergi la gradinita n-o sa cresti sau hai ca asteapta prietena ta cea mai buna etc etc. Nu nu, eram prea mult interesata sa avem o relatie echidemna si sa mearga benevol la gradinita!

Nu spun ca e modul cel mai simplu de relationare si cel mai practic insa pe termen lung merita toata osteneala si creativitatea!

Despre limbajul dragostei in dialog

2011-09-13T19:11:00.000+02:00

Limbajul dragostei nu e nici pozitiv nici negativ. Limbajul dragostei este personal.

In loc de a interoga copiii, ce au facut la scoala / gradiniti, ati putea incepe sa povestiti despre cum ati avut dumneavoastra ziua.

© Jesper Juul 2007

Despre rivalitatea dintre frati, despre nasterea unui frate

2011-09-11T19:42:00.027+02:00

Cea mai de succes tema a workhsopurilor mele e pe departe tema "fratilor" (* o sa folosesc aici termenul de frate cu sens independent de sex)

Voi trece in revista cateva din cele mai des intalnite intrebari ale parintilor. Pentru ca fiecare familie are nevoie de solutii individuale, ideile mele sunt doar un fir rosu adaptabil situatiei voastre particulare si nu se doresc a fi "pantent"ci mai degraba sa inspire la un proces reciproc constructiv.

1. Cum putem sa ne pregatim copilul de aparitia unui frate mai mic?
Primul lucru pe care l-as face eu, e sa ma gandesc cine e copilul vostru? Cum se simte singur la parinti? Cum se comporta de obicei la schimbari majore? Cata atentie a primit in anii lui de singur la parinti? Ce fel de temperament are, e sociabil si extrovertit sau e mai filozof si prefera sa fie singur? In ce situatie se afla familia voastra la venirea noului nascut (poate e o faza de schimbari cum ar fi schimbarea locuintei, intrarea la gradinita sau scoala etc.) ?

Raspunsurile la aceste intrebari va pot ajuta sa dobanditi (poate) impresii empatice despre cum ii merge lui in familie la un moment dat.

Al doilea lucru este sa considerati situatia voastra de parinti: de ce va doriti inca un copil? Ce experiente aveti cu fratii vostri? Doriti un copil pentur experienta voastra de parinti sau pentru a avea un frate pentru copilul vostru ca sa nu fie singur? Aveti dorinte, vise, asteptari asupra rdezvoltarii relatiei dintre viitorii frati sau o luati asa cum va fi?
E, de exemlu absolut legitim sa va doriti ca fratii sa aiba o relatie armonioasa si apropiata atata timp cat acestia nu trebuie neaparat sa indeplineasca aceasta dorinta si sa traiasca dupa un proiect pe care l-ati construi in aceasta idee.

2. Cum sa ii spunem copilului nostru despre sarcina / ca planuim sa mai facem un copil?
Vorbiti cu copilul vostru asa cum ati vorbi cu un prieten apropiat. Spuneti-i de exemplu, fetitei dumneavoastre de 3 ani: "Eu si tata ne dorim inca un copil si vom vedea daca mai putem face unul. As vrea sa stiu ce crezi tu despre ideea noastra". sau "Sunt insarcinata, asta inseamna ca in curand vom avea un al doilea copil. As vrea sa stiu ce crezu tu despre ideea de a mai avea un frate (sora)."

Asta nu inseamna sa invitati copilul sa decida impreuna cu voi.

Evitati sa puneti intrebarea in sens manipulativ, cu speranta ca copilul se va bucura si va saluta ideea. Incercati sa lasati spatiu manifestarii copilului, observati-i reactia. Se bucura, luati-o ca atare. Se intristeaza, luati asta la cunostinta fara sa manipulati trairea sa.
In decursul sarcinii puteti reveni la discutie. Dati-i ocazia sa vorbesca despre ce simte, fara sa il convingeti de contrariu daca e sceptic sau sa ii dezavuati sentimentele daca vehementa lui suna agresiv.

E absolut normal sa preferati sa se bucure impreuna cu voi fiti insa convinsi ca are motorul interior cooperant. Copilul vostru are insa nevoie de tempo-ul sau sa coopereze cu voi!

Cea mai importanta experienta pe care o poate face un copil e sa se simta binevenit cu sentimentele pe care le are. Cu atat mai flexibil se va arata dupa nasterea celui mic.

3. Cum sa il "invatam" ca are postura de frate mai mare acum?
Deloc. In educatia traditionala, exista o tendenta de a scoate in evidenta varsta copilului, fie prin a eticheta din pozitia de observator: "Acum tu esti fratele mai mare" fie prin a apela la intelegere si prin a corecta "acum trebuie sa astepti pentru ca tu esti mai mare" "acum trebuie sa fii intelegator pentru ca tu esti mai mare"etc. Ambele le gasesc a fi o idee proasta, pentru ca eticheteaza copilul cu a fi "cel mare si cel intelegator"iar un asemenea rol isi are pentru restul vietii si partile sale negative.

Luati la cunostinta mai degraba cum reactioneaza copilul vostru cand altii vorbesc cu el despre rolul lui viitor de frate mai mare. Nu incercati sa ii schimbati reactia si sentimentele ci incercati sa invatati din astea "cine este copilul vostru" in aceasta situatie.

Daca nu vorbeste inca coerent, il puteti invita sa desenati impreuna sau sa va jucati un joc in care faceti roluri ale membrilor familiei. Fiti insa atenti sa nu deveniti manipulativi si sa nu stressati prea mult tema aceasta atunci cand copilul vostru nu pare sa arate un interes vadit fata de ea.

4. Ce credeti despre "timpul de calitate" pe care fiecare parinte sa il petreaca singur cu copilul pentru a evita gelozia dintre frati?
Aici vreau sa fac distinctie intre o anume tendinta la moda in psihologia copilului care atribuie acestei perioade de "qualitytime" o nota compensatorie. Cu aceasta nu sunt defel de acord. Pentru copiii asemenea "programari" nu au nici un sens. Singura valenta pe care o pot atribui ca pozitiva e pentru parinte, pentru a se elibera asa putin de constiinta incarcata de a nu fi mereu la dispozitia copilului. Dar asta e o alta tema.

Pentru o familie care asteapta un bebe e o idee buna in ultimele luni de sarcina sa incerce sa focuseze relatia primul nascut - tatic. Asta pentru ca mama insarcinata are acum un statut mai introspectiv si nu se poate dedica atat de empatic nevoilor celorlalti. E o idee buna ca tatal sa petreaca cat mai mult timp cu copilul vostru atata timp cat asta se intampla cu o oarecare spontaneitate si nu fortat de unul din parinti sau in speranta ca prin aceasta se vor evita conflicte sau ca prin aceasta veti diminua sentimentul de pierdere al exclusivitatii primului nascut!
Vital e aici nici unul din parinti sa nu aiba constiinta incarcata. Sentimentul pierderii si procesul de tristete aferent e o lectie de viata existentiala pentru viitorul primului nascut.

Fiti de aceea atenti cu formulari de genul "incercam sa iti dam la fel de multa atentie ca inainte" pentru ca e realistic vorbind imposibil si defel necesar! Copiii nu au nevoie, din fericire, nici pe departe de atata atentie pe cat o cer ei! Concentrati-va mai bine in a "vedea" primul nascut in mod empatic asa cum e el.

5. Ce putem sa facem sa evitam ca primul nascut sa sufere sau sa se simta respins de parinti?
Nu cred ca suferinta poate fi evitata insa o puteti face sa fie acceptata si insotita empatic.

De ce e o idee buna ca tatal si primul nascut sa cultive o relatie stransa? Pentru ca impart in fond aceeasi soarta: ambii traiesc sentimentul de a pierde pe o perioada anume contactul cu cea mai importanta femeie din viata lor. Mama investeste acum toata atentia, empatia si energia in noul nascut.

Castigul primului nascut de a avea un frate e in acelasi timp si o pierdere: pierderea exclusivitatii.

6. Ce facem daca primul nascut va deveni agresiv?
Este o tema care preocupa majoritatea parintilor care au al doilea copil. In virtutea acestei temeri pun in aplicare toate metodele traditionale amintite si mai sus: apelul la statutul fratelui mai mare, promisiuni de jucarii, qualitytime etc.

E foarte eficace sa faceti loc in viata voastra de familie si faptului ca, atunci cand toata lumea se bucura de venirea noului nascut, primul nascut va trece printr-o perioada de tristete - nu incercati sa o mascati cu cadouri sau cu jovialitate. Lasati-l sa traiasca aceasta schimbare majora in viata sa, in felul sau si in tempo-ul sau - aceasta pierdere si schimbare trebuie sa o treaca el insusi insa sub nici o forma singur.

Primul nascut are nevoie, in primul rand de tot acompaniamentul vostru empatic insa nu de mila si nici de un comportament exagerat.

E o calatorie noua pentru toata familia, cel mai indicat e sa incercati sa va bucurati de momentele prezente fara a va gandi la temerile pentru viitor!

_________

Cand s-a nascut fetita noastra nr.2, nr.1 a purtat urmatoarea conversatie cu moasa:

Nr. 1 : "Acuma am vazut-o poti sa o iei inapoi cu tine."
Moasa: "Imi pare rau, dar a iesit din garantie".

Cred ca a fost cea mai empatica forma de a raspunde sentimentelor fetei, de atunci repeta cu ce mai mare serioazitate tuturor care veneau sa ne vizitieze: "Sora mea va locui de acum inainte cu noi, din pacate. A iesit din garantie, nu mai intra la loc"

Jesper Juul - copilul este competent

Despre Echidemnitate

Ascultarea, docilitatea versus raspunderea personala

Fleacuri, empatie si ajutor neintrebat

"Parinti clari - copii puternici" Workshop in Martie la Timisoara

Va astept cu drag!

Workshop pentru parinti

Parinti clari - Copii puternici*Workshop pentru parinti, bunici, pedagogi etc. cu copii de la 0-12 ani

Despre empatie si ajutorul pentur autoajutor

Interviu cu Raluca Jacono, trainer FamiyLab in Romania

Interviu cu Raluca Jacono, trainer Familylab Austria

Workshop la Timisoara "Dialog cu parintii" - 09.03-11.03.2012

WorkshopulDialog cu parintii 09.03.2012 - 11.03.2012LocatieLiceul Teoretic IRIS TimisoaraStr. Cosminului nr. 40Telefon: 0356 / 256489700TrainerRaluca Jacono - FamilyLab VienaInvestitia dumneavoastra

150 RON pt inscrieri pana la 10.02.2011200 RON pt inscrieri dupa 10.02.2011numarul de locuri este limitat la 30

Detalii suplimentare

Alaturati-va grupului nostru de suport de pe Facebook:http://www.facebook.com/groups/239760069416594/

A FI in loc de A FACE

Despre putere si responsabilitatea adultilor in familie

Despre apropierea pozitiilor divergente in relationare

Despre opusul iubirii?

Grup de suport pe Facebook - Parinti clari-copii puternici

Enurezis si encopresis - sau despre atunci cand pipi nu ajunge unde trebuie

Workshop pentru parinti la Timisoara "Parinti clari - copii puternici"

Workshop pentru parinti

Parinti clari - Copii puternici*Workshop pentru parinti, bunici, pedagogi etc. cu copii de la 0-6 ani

Despre copii in centrul atentiei sau in centrul familiei

La sfarsit de an

Despre etichetele pe care le dam copiilor si limbajul personal

Despre frustrare si gestionarea conflictelor

Despre Waldorf, Montessori, Pickler & co. - cum alegem gradinita sau scoala?

Workshop la Timisoara: "Dezvoltarea competentei relationale"

Liceul Teoretic IRIS TImisoara in colaborare cu Raluca Jacono - Familylab va invita la

WORKSHOPUL

Dezvoltarea competentei relationale pentru profesionisti 20.01.2012 - 22.01.2012LocatieLiceul Teoretic IRIS TimisoaraStr. Cosminului nr. 40Telefon: 0356 / 256489700TrainerRaluca Jacono - FamilyLab VienaInvestitia dumneavoastra

150 RON pt inscrieri pana la 13.12.2011200 RON pt inscrieri dupa 13.12.2011numarul de locuri este limitat

Detalii suplimentare

Dezvoltarea competentei relationale pentru profesionisti*

Cand mancarea e o problema - dragostea trece prin burta!

Despre de ce copiii devin tirani

Despre cum ne invatam copiii sa imparta

Despre medicamentul stressului cotidian

Despre cum sa iti intelegi copilul

Despre pedepse, recompense si consecinte

Despre ce poti face cand ai probleme cu copilul tau

Copilul trist si gandurile unei mame care isi reia serviciul...

Lectura "Copilul este competent" al lui Jesper Juul

Despre un elev energic si dilema dascalului

Despre sistemul scolar, scoala si scolire

Workshop pentru educatori, invatatori si profesori

Despre incredere, dialog si familia echidemna

Despre ce cred eu despre educatie

Nu exista probleme - doar fapte in sine

Despre adoptie, copilul adoptat, familia adoptiva (I) - intrebarile unei mame

Despre viitorul in educatie: treziti-va

Despre mersul la gradinita

Despre ceea ce te preocupa

Despre ADHD ADHS Hiperactivitate si relationare

Despre cum supravietuim NU-ul unui copil

Despre de ce inceteaza copiii sa coopereze?

Despre limbajul dragostei in dialog

Despre rivalitatea dintre frati, despre nasterea unui frate

Parinti clari - Copii puternici*
Workshop pentru parinti, bunici, pedagogi etc. cu copii de la 0-12 ani

Workshopul

Dialog cu parintii
09.03.2012 - 11.03.2012

Locatie
Liceul Teoretic IRIS Timisoara
Str. Cosminului nr. 40
Telefon: 0356 / 256489700

Trainer
Raluca Jacono - FamilyLab Viena

Investitia dumneavoastra

150 RON pt inscrieri pana la 10.02.2011
200 RON pt inscrieri dupa 10.02.2011
numarul de locuri este limitat la 30

Alaturati-va grupului nostru de suport de pe Facebook:
http://www.facebook.com/groups/239760069416594/

Parinti clari - Copii puternici*
Workshop pentru parinti, bunici, pedagogi etc. cu copii de la 0-6 ani

Dezvoltarea competentei relationale pentru profesionisti
20.01.2012 - 22.01.2012

Locatie
Liceul Teoretic IRIS Timisoara
Str. Cosminului nr. 40
Telefon: 0356 / 256489700

Trainer
Raluca Jacono - FamilyLab Viena

Investitia dumneavoastra

150 RON pt inscrieri pana la 13.12.2011
200 RON pt inscrieri dupa 13.12.2011
numarul de locuri este limitat